twitter. | n.h

□ ups □

                       Mergeam tristă pe străzile Londrei, mult prea aglomerate pentru mine. Părăsisem Mullingar-ul pentru că aveam prea multe amintiri cu Niall. N-am mai vorbit din seara aia. La dracu, nu eram supărată pe el, însă nu mi-a mai scris nimic după. Mă simţeam rănită .. Credeam că dacă o să-i spun ce simt o să scap de o piatră de pe inimă, însă mi s-au pus mai multe. Dacă acum că ştie, o să încerce să-şi bată joc de mine? 

      Am plecat de la casa părinţilor mei pentru un apartament în Centrul Londrei . Acum învăţ la o şcoală destul de bună. Mai am 2 ani şi termin liceul. Ura mie. 

         Totul era diferit fără Niall. Nimic nu mai era la fel fără el. Pe unde mergeam, îl simţeam lângă mine. Nu, nu era mort. Dar parcă odată cu el, a plecat şi o parte din mine. Mă simt aşa de incompletă fără el. 

           Îl iubeam cu toată forţa sufletului meu. Îl iubeam în mii de feluri - iar el chiar merita asta. Dar eu, meritam să fiu iubită? Eram frustrată. Aşteptam o minune, dar nu mai sunt în stare de nimic. 

           N-am mai zâmbit de când l-am văzut ultima oară. La dracu, iubirea doare.  

          Mergeam cu capul plecat şi gânditoare. Nu voiam să dau ochii cu lumea. Uram lumea, cu toate că şi eu şi el eram oameni.  Dintr-odată mi-am simţit corpul izbindu-se de cineva. Ups ... 

― Scuze, spun eu. 

          Mi-am ridicat privirea şi l-am văzut. Era schimbat. Îşi făcuse altă freză, avea cearcăne, era mai slab şi Doamne ce a păţit la gât? 

― Louise! spune el, imediat luându-mă în braţe

        I-am răspuns în cele din urmă la îmbrăţişare şi după mi-a dat un pupic pe obraz. 

― Ce cauţi aici? întreabă

― M-am mutat, Niall ...

― Şi nu mi-ai spus?! Şi tocmai în Londra unde locuiesc eu! exclamă el fericit. Doamne, cât mă bucur să te văd! 

― Ăm .. dacă vrei, hai la mine la o cană de ceai, spun , după realizez ce am spus.

― Sigur, Lou, cu mare plăcere, spune. 

                                                                            □□

                   M-am întors în living cu două căni de ceai . Ceai de mentă ― era ceaiul nostru preferat. I-am zâmbit când i-am dat ceaşca cu ceai, şi m-am aşezat lângă el. A suflat puţin în cană şi după a luat o gură şi s-a întors spre mine zâmbind. Ce doamne iartă-mă păţise la gât? Avea o pată mare, roşie. Oare .. iubita lui îi făcuse asta? 

― Ai iubită? întreab, după dându-mi o palmă peste frunte. 

        Mi-am ridicat privirea spre el şi el râdea de mine.

― Scuze, numai căci câteodată vorbeşte gura fără mine. 

― Nu-i nimic, îmi place, spune. Nu,nu am .. 

― Oh .. mormăi eu. 

― Când ai venit aici? De ce nu m-ai sunat? 

― Am venit aici pentru că voiam să scap de toată zarva de acolo. 

― Da, sigur, acum spune-mi adevărul.

     Am luat o gură de aer. Mă cunoştea prea bine.

― Voiam să uit de tot ce ţinea de noi. Mă îmbolnăveam singură, Niall. Orice lucru îmi aducea aminte de tine. Am devenit dependentă de iubire. Şi te iubesc ca şi cum sunt beată ―  ştiu că o să doară ca naiba când o să mă trezesc şi că o să regret, dar pe moment totul e sublim şi aş da orice ca să nu se termine, înţelegi? 

― Mhm , mormăie el uitându-se în gol.

            După aceea, niciunul nu a zis nimic. Niall stătea gânditor, iar eu începeam să regret orice lucru ce am spus. 

― Toată inima mea şi tot capul meu sunt pline de tine, Lou, spune Niall într-un final. Am plâns şi am suferit, cred că pe degeaba. N-am ştiut cum să-ţi arăt că te iubesc. Mi-a fost frică că după seara aia când mi-a căzut netul, tu o să începi să mă ignori iar, şi mă durea dacă începeai să faci asta. Şi da, te iubesc. Iar iubirea asta mă omoară. Nu dormeam nopţi la rând, începusem să beau cu gândul că nu o să fii a mea, dar începusem să mă obişnuiesc. Începusem să mă obişnuiesc cu gândul că dacă nu o să fii a mea, o să fii a altuia ― care sigur nu te-ar fi respectat îndeajuns ― . Dormeam mai tot timpul, pentru că în visele mele, încă te puteam atinge, însă când mă trezeam, totul devenea monoton. Începusem să nu mai fiu eu, iar toţi mă credeau nebun. Însă eu eram nebun după tine, iar nimeni nu ştia asta, Lou. 

încă un nou capitol . nu ştiu . n-am gândit când l-am scris. am scris din inimă poate. nu ştiu. mă simt aşa ... tristă . aşa că îmi pare rău dacă capitolul nu e destul de bun.