Red Riding Hood

Plecarea

  -Nimic nu merge cu nimic, nu am idee cu ce sa mă îmbrac pentru asta.
-Oh, scumpo, nu îți fă griji, îmi spune mama dezinvoltă
-Da mamă, știu că voi pleca curând și o să îmi fie foarte dor de tine și de Chicago
-Si eu îți voi duce dorul, Anns, adaugă mama.
Porecla mea a luat naștere acum multi ani când îmi vizitam bunica, ea m-a poreclit așa,de fapt eu mă numesc Annabell, Annabell Mikaelson, și sinceră să fiu îmi place numele meu. Din câte ați observat din discuția cu mama mea, se înțelege faptul că peste fix doua zile voi pleca la tatăl meu pe parcursul ultimului an de studiu și a acestei veri, stau pe leagănul din fața casei, pe verandă și notez in jurnal câteva  schițe a micilor lucruri ce mă înconjoară, si mă gândesc serios la faptul că în mai puțin de o luna voi împlini 17 ani, studiez la liceul Even din Chicago și sincer chiar nu am prieteni aici, cred că singura mea legătură cu vreo persoană a fost în clasa a2-a când colega mea, Crista mi-a furat creionul roz și nici atunci nu am avut prea mult curaj sa îl cer înapoi. Mă trezesc brusc tulburată de voci din stânga mea, nici nu am realizat că am ațipit, mă ridic în capul oaselor pe jumătate încă pierdută în somnul de adineaori. După ce mă dezmeticesc puțin îl văd pe tatăl meu pozitionandu-se in fața mea și cum ne e obiceiul ne uităm puțin unul la celălalt ca mai apoi sa ne îmbrățișăm și să ne pupăm, zis și făcut. După 8 ore de mers sunt convinsa că e epuizat după acest drum așa că îl poftesc in casă și îi ofer un pahar cu apa in timp ce el îmi povestește despre cum era să dea peste un câine si alte povestioare de ale sale.
- Ți-am dus foarte tare dorul Anns
- Și eu ție, tată, adaug eu schițând un zâmbet
După nici două minute apare mama care îl cuprinde într-o îmbrățișare strânsă pe tata. Ei au divorțat acum multi ani însă se înțeleg însă foarte bine in ciuda acestui fapt.
- Karen, mi-a fost foarte dor de tine, adaugă tatăl meu cu entuziasm
- Și mie de tine, John
Așadar, după încă două ore de stat la taclale cu ai mei, mă duc sus în camera mea deoarece plecarea este peste două zile și vreau să îmi pun la punct totul, dar și să petrec timpul cu tatăl meu care nu am știut că va veni azi, ci peste două zile sa mă ia, dar nu mă deranjează.
Așadar, după încă două zile de stat cu ai mei și povestit, a venit momentul mult așteptat, plecarea în Ghost Town. Ma ridic din pat și cobor la parter unde îl văd deja pe tata stând rezemat de blatul din bucătărie iar mama stând la masă, ambii cu cate o ceașcă de cafea in mână și părând ușor iritați de ceea ce discută intre ei, încerc să mă apropii fără a face prea mare gălăgie și o aud pe mama zicând: " John, scumpule, vreau sa ai grijă de Anns sa nu uitam ce s-a întâmplat atunci când locuiam amândoi acolo, nu vreau ca fiica noastră să pățească la fel"
  Cum adică ce a pățit ea? Ce e în orașul acela? Incep sa mă îndoiesc de plecarea mea, însă nu prea am de ales din pricina faptului că mama mea nu lucrează îndeajuns sa ne întrețină pe amândouă, iar cea mai buna facultate este acolo, in Ghost Town. Deși am auzit ce a zis mă prefac că nu o fac și îmi pun pe față un zâmbet fals, după care pășesc în bucătărie un sunt întâmpinată cu o îmbrățișare strânsă din partea amândurora.
  -Anns, sper că ești gata de plecare! Spune tata cu puțină îngrijorare în glas
  -Da, îi răspund eu vehement
  -Atunci cred că a venit timpul!