Red Riding Hood

Am ales bine?

Am ales bine să plec din Chicago? Oare cum va fii acolo? Mii de întrebări îmi fulgeră prin minte în timp ce merg alături de tatăl meu în mașină, este o vreme destul de bună având în vedere că e aproape mijlocul verii și ar trebui sa fie exagerat de cald sau sa plouă. Dau volumul piesei Never say never, al trupei mele preferate The Fray și deschid geamul mașinii pentru a îmi putea bate vântul în față. După câteva ore bune petrecute în mașină ajungem in sfârșit în Ghost Town, mi-am dat seama de asta pentru că apare o pancartă mare la marginea drumului pe care scrie dezordonat "Ghost Town". După încă jumătate de oră de mers, ajungem in fața casei tatălui meu și sunt surprinsă să văd că are o casă foarte mare și frumoasă, admir puțin casa după care îl urmez pe tata care descuie deja ușa. Îl ajung din urmă apoi intrăm, este foarte frumos aici, mobila foarte bine lăcuită și curățată, canapeaua din living cu pernele aranjate corespunzător, pereții văruiți în nuanțe deschise și care îți transmit o senzație de comoditate și apoi îmi mut privirea pe tabloul de deasupra canapelei, cu mine, tata și mama din vremea când încă erau împreună.
  -Scumpo, haide la etaj sa îți prezint camera in care vei sta de acum
  Aprob la auzul vocii tatălui meu  urcând treptele ușor fiindu-mi prea teamă să nu dărâm sau sa distrug ceva chiar din prima mea zi aici. Ajung in camera mea care e și ea la fel de frumoasa și arată chiar foarte bine, ca restul casei de altfel, iar tata îmi spune sa îmi despachetez lucrurile și apoi pot sa ies să descopăr împrejurimile și ce are acest oraș de oferit, sper totuși că are mai multe de oferit decât tind eu sa cred. După 3 ore de despachetat, realizez că azi nu am mâncat nimic așa că sunt lihnită, iar ceasul este deja 19:00. Cobor la parter, apoi intru în bucătărie și îl văd pe tata vorbind la telefon, încerc să nu acord prea multă importanță discuțiilor sale de afaceri și deschid frigiderul, dar sunt surprinsă să văd că e aproape gol . Mă întorc cu fața spre tatăl meu care termină de vorbit la telefon și știe că sunt înfometată așa că îmi spune:
  - Anns, eu lucrez foarte mult și o să stai mai mult singura pe aici așa că e nevoie sa te adaptezi repede și să te descurci, poți începe de acum, găsește un supermarket și adu ceva de mâncare
Rămân ușor surprinsă dar știu că are dreptate așa că îi zâmbesc și merg să mă schimb pentru că sunt transpirată și murdară. Îmi aleg din dulap o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou negru, apoi îmi pun pe mine jacheta de blugi și îmi prind părul într-o coadă sus. Îmi iau tenișii gri de la ușă și ies afară observând că mașina tatei nu mai e parcată, fapt ce înseamnă că a plecat deja. Încui ușa și ascund cheia sub ghiveciul de flori de lângă ușă, acela va fi noul loc de ascuns cheia de acum înainte. Pornesc pe ăleia îngustă și traversez, și constat că imaginea acestui oraș nu se potrivește deloc cu numele acesteia, dar poate doar mă înșel. Cerul este încă senin și afara este răcoare, am făcut bine că mi-am luat jacheta pe mine, îmi scot apoi telefonul din jeanși și am doua apeluri de la mama, pe care mă decid sa o sun când ajung acasă. După 20 de minute de mers ajung într-un loc de unde văd un supermarket nu cu mult mai în față, și sunt mândră de mine câtuși de puțin. Orașul arată ca unul normal, este multă pădure dar și case frumoase, cartiere, magazine, dar nu sunt prea mulți oameni pe aici. Ajung și la supermarket și traversez din nou strada, după care intru acolo și observ că sunt doar câțiva oameni și aici, bătrânei și femei cu copii care se răstesc la ei pentru că nu pleca cu anumite obiecte din magazin. Îmi aleg de pe raft mai multe lucruri decât ar trebui și ajung la casa de marcat unde nu aștept prea mult timp. Iau plasele și ies din magazin și văd că deja s-a făcut 21:30 și începe să se înnopteze. Mergând pe strada înapoi spre casă vad în depărtare un tip, sau cel puțin așa cred, mergând pe jos și o luminiță roșie, care presupun că este o țigară.