Red Riding Hood

Ochi negrii

Merg pe stradă și încerc să mă gândesc la ce voi găti acasă și la faptul că încep ușor ușor să mă adaptez la acest oraș. Nici nu îmi dau seama când brusc cineva se izbește foarte tare în mine și îmi scap ambele plase din mână, iar când îmi ridic privirea sa văd cine m-a împins, îl văd pe băiatul care acum câteva momente era la o distanță considerabilă de mine și care se uită lung la mine.
  -Chiar nu vezi pe unde mergi?
Rămân surprinsă să văd că nu mă ajută cu plasele și își continuă drumul ca și cum nu as fii fost acolo. Îmi ridic sacoșele încet strângând restul alimentelor ce au căzut pe lângă și mă îndrept spre casă gândindu-mă la acel băiat nesuferit care nici măcar nu a avut bunul simț de a mă ajuta cu plasele, ce sa mai zic de scuze, nici nu i-am văzut foarte bine fața din cauza întunericului ce s-a lăsat deja. Ajung acasă și mă decid sa o sun pe mama cu apel video în timp ce gătesc niște paste. Vorbesc cu ea și în timp ce mănânc, vorbind despre impresiile mele, cum arată casa și nu mai menționez despre incidentul de la întoarcere, nu vreau sa se streseze sau ceva. După ce termin de mâncat, strâng prin bucătărie și las totul curat și apoi mă uit la ceas care între timp s-a făcut 23:05 și nici macar nu am realizat cum a zburat cu timpul, iar tata nu a ajuns încă.
Urc sus în cameră și îmi propun sa mă uit la un film până mă ia somnul, și aleg The Vow pe care îl ador, este unul din filmele mele favorite. Pe la jumătatea filmului mă prinde somnul dar incerc sa mă mai țin trează până ce știu că tata a ajuns acasă. Peste 10 minute aud soneria de la ușă, și mă ridic din pat, după care cobor la parter pentru a vedea cine e, și presupun că nu e tata deoarece el știu sigur că are o cheie, sau așa cred. Deschid ușa și pe moment sunt in dubiu cu bărbatul din fața mea după care realizez cine e. Băiatul care s-a ciocnit de mine pe stradă.
  - Știu că ești supărată și că te întrebi de unde știu unde locuiești, te-am urmărit până acasă doar pentru a-mi cere scuze pentru că m-am izbit în tine și te-am lăsat acolo așa
Rămân tăcută o vreme pentru că băiatul său bărbatul pentru că nici nu știu ce vârstă are, deține cei mai frumoși și întunecați ochi văzuți de mine, are parul șaten dat într-o parte și e îmbrăcat lejer nu prea bine făcut. După mă pleznesc în gândul meu pentru că mă holbam așa dar e foarte frumos.
  - Da..este ok, stai calm, îmi dreg eu vocea și adaug
  - Apropo, eu sunt Mike, zice și îmi întinde mâna, ești noua?
  - Da, eu sunt Anns, m-am mutat astăzi de abia.
  - Pai eu cred că o sa plec, deja s-a făcut târziu, noapte bună, Anns!
  - Noapte buna și ție..Mike! exclam eu fericita că nu i-am uitat numele distrasă total de vocea lui și aspect.
Închid ușa si urc înapoi în camera mea adormind epuizata după ziua de azi, mai repede decât mă așteptam.