Capitolul 3.Urmare.

32 4 2
                                    

 Privind in jur imi dau seama ce am facut de fapt.M-am aruncat de pe bloc. Ce e mai rau? Ca acum imi dau seama ca totul nu a fost decat o confuzie. Fatala, ce-i drept.Dar si mai rau? Pare ca sunt vie.

         Iar acest loc.. unde sunt?O dimensiune creeata special pentru prostii care iau lucrurile la repezeala?Cam comoda,ce-i drept.

                 De abea atunci mi-am dat seama ca stateam intr-un pat cu asternuturi albe,intr-o camera luxoasa,imensa,moderna. Oare nu am murit? Sunt trezita brusc din ganduri cu o mangaiere pe spate ce mi-a trezit adrenalina si soc.

  -Neata! Aud o voce cunoscuta,vesela si saltareata.Prea frica sa imi intorc capul.De ce? Am murit,m-am aruncat de pe un bloc de la ultimul etaj,era imposibil sa raman in viata,iar acum aud o voce omeneasca.Nu trebuia sa fie moarta?

  -Nu esti chiar moarta. Intorc cu viteza unui melc capul si dau de ei.Verzi,profunzi,vii ca un incendiu,ca prima oara.

  -Tu. M-am pierdut.In primul rand,mi-a citit gandurile.In al doilea rand este el,Ethan! In al treilea rand,cum nu sunt chiar moarta?!

  -Nu ai auzit de lumea cealalta?Stii,cand mori si iesi din trup,ajungi in alta lume,viata nu s-a sfarsit,Isabella.Vorbi bland,soptind numele meu.

    -D.d.d.ar cum se poate? Ma balbai pierduta in pupilele lui negre ce imi oglindesc fata.

                    Ramanem asa doua minute,la zece centimetrii distanta de buzele noastre,privindu-ne tacuti,cu gandurile noastre.Mintea mea inca nu proceseaza ce se intampla si trebuie sa fiu prudenta,imi citeste gandurile.Ethan.

    -Ai murit? Imi fac curaj d-abea dand glas cuvintelor,cu toate ca gandesc eu,nu era nici o problema daca o spuneam in minte,imi putea raspunde si asa.

        -Sunt mai viu ca niciodata,chicoteste scurt ca mai apoi sa se ridice.Ma uit chioris la el ca mai apoi sa ma privesc pe mine.O rochie simpla,alba,din matase,dantelata la piept,putin decoltata,pana in pamant.Apoi la el.Jeansi negrii,mulati,cu un  tricou de aceeasi culoare,mulat si el,ii scoate corpul lucrat in evidenta.Presupun ca vrei sa te schimbi,vom iese la o plimbare.

           -Uhm,oo.ok. Accept confuza,uitandu-ma la umerasul cu un tricou negru,mulat si o pereche de jeansi rupti la genunchi.Ca ale lui,exceptand ruptura.Dau din cap intrerupand sirul gandurilor si ma imbrac,el iesind din camera. Observ ca mi-a lasat si o pereche de ghete negre,stralucitoare.Ok,are gusturi.

                  Cat m-am imbracat,am aruncat o privire prin camera.Zici ca ar fi camera unui actor celebru,putred de bani.Trebuie sa aflu niste lucruri si nu ma las batuta,dar e bine pentru inceput ca nu s-a intamplat ceva rau.

         -Gata?Bate politicos la usa in timp ce eu ma uit la un tablou foarte ciudat si rascolitor.Sunt..un fel de oameni,cam ciudati,mda,ma uit putin mai bine si este..este o..

           -Isabella?Sunt trezita parca dintr-o transa.

           -Ah,da,acum.

                   Iesim dintr-o casa luxoasa,cu tot felul de tablouri ciudate,nu imi pot lua privirea de la ele.

           -Unde mergem? Imi intorc capul si ii privesc chipul luminos.

           -Afara,putin aer curat,o plimbare,vom vorbi si iti voi explica tot.

   * *

        -   Asta-i ''afara'' ? 

           

Confuzie FatalaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum