SENSATIONAL [ᴍɪɴᴊᴏᴏɴ]

nouă

sunetul asurzitor al unui apel telefonic îl trezi pe jimin dimineaţa următoare. mormăind, încercă să apuce telefonul cu ochii închişi, răspunzând la apel fără a se obosi să vadă cine îl contacta.

"alo?" spuse el morocănos, încă dormind. cine îşi permitea să îl deranjeze şi de ce?

nimeni nu răspunse pentru câteva secunde. pe fundal se audea zgomotul mai multor voci şi câteva râsete, dar nicio persoană nu vorbea cu jimin.

"alo?" întrebă din nou, mai curios de data asta. "cine eşti şi ce vrei de la min-"

"iubitule, unde eşti?"

ochii lui jimin se deschiseră instantaneu ce recunoscu vocea. se ridică în fund şi pentru o secundă vru să închidă, dar nu o făcu.

"jimin-ssi?" vocea lui namjoon se auzi din nou prin difuzor.

şatenul se uită confuz la ceasul de pe noptieră şi îşi mări ochii când văzu ora 11:23 afişată în cifre roşii şi mari. întârziase la şcoală, câte ore? trei, şi urma s-o piardă şi pe a patra, iar el nu lipsea niciodată de la şcoală.

îşi aduse apoi aminte că taehyung rămăsese cu el, iar inconştient începu să îl caute prin cameră cu telefonul încă la ureche, realizând apoi că probabil plecase de dimineaţă ca să se pregătească pentru şcoală şi pe el nici măcar nu îl trezise.

brusc, jimin se simţea foarte vinovat. îşi propusese că nu o să mai lipsească deloc anul ăsta, şi totuşi uite-l acum, începând să chiulească din nou pentru că nu se trezise. la naiba cu şcoala de dimineaţa.

"lasă-mă, namjoon, e doar vina ta!" jimin strigă dintr-o dată prin telefon, aducându-şi aminte de celălalt.

"scuză-mă, baby. mă pot revanşa. unde eşti?" namjoon chicoti, luând peste picior tonul celui mai mic.

"nu te interesează. doar lasă-mă în pace. nu mai vreau să vorbim."

"oh, deci eşti pregătit să îţi dezvălui secretul liceului? ce frumos!"

"de ce mă şantajezi? tu chiar n-ai niciun pic de milă?" jimin izbucni. "din cauza ta am lipsit de la şcoală şi aproape mi-am pierdut jobul, toate astea în doar trei zile! vreau să mă laşi în pace, ce nu înţelegi? nici măcar nu mi-ai dat banii pentru aseară. eşti un nesimţit."

băiatul inspira şi expira adânc, abţinându-se să nu plângă, din nou. nu voia să pară un laş în faţa lui namjoon şi îi era frică de faptul că existau şanse ca cel mai mare să îl perceapă greşit. nu putea să facă ce voia cu el, nu avea voie.

"jimin, eşti sigur că vrei să fac asta?" tonul celui mai mare era acum mult mai sumbru. "tu o să regreţi."

"nu, nu vreau să o faci." jimin îi răspunse sincer. "dar dacă nu există altă varintă- doar.. nu ştiu."

"îţi dau jumătate de oră să te gândeşti. dacă nu mai vrei, e pierderea ta, iar dacă încă eşti de acord, ne vedem diseară în acelaşi loc."

"nu mai pot să vin diseară!"

"deci încă mai vrei?"

"nu la asta mă refeream.."

"îmi trimiţi mesaj. mă duc să fumez."

"dar namjoon-"

şi linia telefonică se întrerupse.

"în ce m-am băgat?"