Angel

~Prolog~

---------------
Prolog
---------------

Am știu mereu că o carieră de motociclist include multe.

Pe lângă senzațiile unice pe care le trăiești atunci când conduci... Vine la pachet și cu accidente de orice fel. Mai mici sau mai mari, dar parcă niciuna nu se compară cu aceasta.

Pornești și vezi că totul e în regulă. Nu ai probleme. Apoi începi să bagi viteză puțin câte puțin. Te simți liber, adrenalina crește vizibil în sânge. Ești liber pe stradă, conduci, auzi sunetul plăcut al motocicletei. Totul merge de minune și nici nu te gândești că ceva rău ar putea să ți se întâmple oricând din minut în minut.

Dar niciodată înainte de a pleca nu ai să ghicești de ce vei avea parte mai departe pe drum.

Totul are o limită. Ai nevoie de o limită pentru a știi când să te oprești. Când trebuie să îți impui o limită și să nu sari calul.

Dacă ceilalți fac la fel, tu să nu te iei după ei.
Tu ai o altfel de gândire față de ei.
Tu ești diferit.
Tu ești conștient.
Nu mai te lua după turmă.

Știam de mult lucrurile astea, dar nu am crezut niciodată că o simplă plimbare cu motocicleta avea să schimbe atât de mult lucrurile.

E nasol când îți faci planuri de viitor când tu habar n-ai ce ți se poate întâmpla în secunda următoare. Tot pe lumea asta este imprevizil. Viața ți se poate schimba când nu te aștepți mai puțin.

Nu realizezi ce ți s-a întâmplat nici la câteva minute după accident.

Văd ca prin ceață, aud zgomotul mașinilor și a oamenilor panicați neștiind ce să facă mai întâi. Corpul îmi este străpuns de o durere fulgerătoare. Îmi vine să le spun femeilor și bărbaților din jurul meu că sunt bine, că nu am pățit nimic și vreau să mă ajute să mă ridic. Dar nu pot. Aud, dar nu pot răspunde. Nu am puterea necesară pentru a vorbi sau chiar și pentru a mai respira. Încerc cu toată puterea mea să îmi țin ochii deschiși. Mă forțez să respir și să nu cedez. Îmi rog inima să mai bată, să nu se oprească. Nu vreau acum.

Nu pot pierde această lume minunată. Nu și acum când m-am luptat cu toată lumea, cu destinul, părinții, prietenii, iar acum trebuie să lupt și cu moartea pentru a mă mai pot bucura de viața asta pe care am construit-o?

Mă simt atât de slăbit și parcă nu mai pot lupta cu trupul meu plin de răni.

Gata.

Știam că până aici mi-a fost și asta a fost ultima plimbare cu motocicleta...