Un sarut la miezul noptii

~Capitolul I~

"Dar mama, nu vreau sa ma mut!" protestez eu.

"Emma! Inceteaza cu mofturile! In 10 minute plecam ca sa ajungem la timp la gara si am incheiat discutia." imi spune mama vizibil suparata de comportamentul meu.

"M-am saturat sa ne mutam mereu cand aveti tu si tata chef!" tip dupa ce mama iese din camera.

Fiind nervoasa, am luat vaza de pe noptiera si am aruncat-o in usa.

"Ce ai?!" tipa Mike la mine.

"1. Urmatoarea data nu mai da buzna in camera mea si 2. poti sa pleci." spun, incercand sa imi stapanesc nervii.

Mike se aseaza pe patul meu si imi face semn sa ma asez langa el.

"Uite, stiu ca te-ai saturat sa ne mutam mereu dar degeaba reactionezi asa. Nu rezolvi nimic. Si eu sunt in aceeasi situatie ca si tine...imi las in urma toti prietenii pentru ca asa vor parintii nostri..." imi spune fratele meu.

"Nu e vorba doar de prieteni, Mike! Asta e singurul loc in care m-am acomodat. Chiar daca am petrecut putin timp in New Jersey, am reusit sa ma integrez si m-am simtit bine...iar mama nu a avut altceva mai bun de facut decat sa imi strice ziua spunandu-mi ca ne mutam, DIN NOU" zic, punand accent pe ultimele doua cuvinte.

"Va fi bine!" imi sopteste si ma ia in brate.

"Emma! Mike! Sunteti gata?" se aude vocea mamei din sufragerie.

"Te las sa impachetezi si ne vedem jos."

" Stai!" spun si imi arunc niste haine in valiza. "Sunt gata.."

Cobor scarile alaturi de fratele meu si ii vad pe mama si pe tata asteptandu-ne plictisiti.

"Gata?" ne intreaba mama.

"Gata..." spun eu intr-un final si ies din casa.

***

Ajunsi la gara, urcam in tren fara ca unul dintre noi sa scoata un sunet.

"Emma, trebuie sa intelegi ca nici mie, nici mamei tale nu ne place sa ne mutam la fiecare trei luni." sparge tacerea tata.

Aleg sa nu spun nimic si imi lipesc capul de geam.

***

Drumul catre orasul in care voi locui pentru nu stiu cat timp a durat o ora jumatate, iar acum ne indreptam spre casa...noua casa...

"Vom locui in New York o vreme. Sunteti deja inscrisi la liceu. O sa va placa!" spune entuziasmata mama.

"Vai, ce o sa mai imi placa la liceu!" spune Mike pe un ton ironic.

Ma uit la el si chicotesc. Acesta este fratele meu, Mike. Este cu un an mai mare decat mine, el avand 17 ani, iar eu 16. Poate fi enervant, idiot si tembel, dar este singurul din familie care ma intelege. Daca nu ar fi fost el, nu am idee ce as fi facut... Il iubesc mult!

Mama este genul de femeie pentru care moda este pe primul loc. Cu un an in urma a publicat o carte despre moda si a inventat o noua colectie de haine pentru vara cu ajutorul unei prietene. Crisa, fiindca asa o cheama pe prietena mamei, stie mai putine lucruri despre moda decat un om care doarme pe strada. Jur ca acele haine sunt ORIBILE, desi sunt vandute ca painea calda. Se pare ca au ajuns sa se promoveze hainele hidoase...

Tata lucreaza la cea mai cunoscuta firma din America si avand in vedere ca patronul a avut proasta idee de a se extinde in mai multe orase, suntem nevoiti sa ne mutam in alt oras iar si iar... M-am saturat ca mama sa repete acelasi lucru la fiecare trei luni: "Ne mutam." Urasc replica asta!

Intr-un sfarsit am ajuns la noua casa. M-am instalat in camera mea si m-am trantit in pat plictisita.

***

"Somnoroaso, trezeste-te!" imi spune Mike stand in pragul usii.

"De ce?" intreb incruntandu-ma ca m-a trezit.

"A pregatit mama cina."

"Nu mi-e foame." spun si ma foiesc in pat.

"Haide, Emma! Chiar n-am chef sa ma cert cu tine.." imi spune Mike plictisit.

"OMULE, TI-AM CERUT SA TE CERTI CU MINE? DU-TE LA MASA SI LASA-MA! NU MI-E FOAME!" tip nervoasa.

"Cat poti sa ma enervezi..." spune si pleaca la masa.

Incerc sa adorm din nou dar nu pot. Mike e atat de prost ca m-a trezit si din cauza lui nu mai pot sa adorm! Ce tembel!

Imi iau laptopul si timp de 3 ore stau in pat navigand pe internet.

Dupa ce sunt sigura ca mama si tata s-au culcat, imi iau un hanorac pe mine si ies din camera.

"Eu ies" ii spun lui Mike.

Sta in canapeaua din sufragerie si se uita la "The Notebook".

"Shh! Allie a primit in sfarsit cele 365 de scrisori trimise de Noah!" imi spune ciudatul de Mike.

Imi dau ochii peste cap si ies din casa. Nu cunosc foarte bine New York-ul si ies la ora 23:30 afara. Bravo, Emma!

Ma plimb pe strazile New York-ului pana ce ajung intr-un parc. Caut un loc in care sa pot sta si sa uit de toate...

La un moment dat, ochii mei intalnesc un lac in care lumina lunii se reflecta. E un peisaj mirific.

Ma apropii alergand de lac si ma lovesc de o persoana.

"Scuze" soptesc, uitandu-ma in jos.

"Nu-i nicio problema..." imi raspunde o voce trista. "Jacob" continua aceeasi voce.

Cu greu ridic privirea din pamant si ii intalnesc ochii de un albastru intens. "Emma" reusesc sa spun.

"Imi pare bine. Ce faci aici la ora asta?" ma intreaba si pastreaza contactul vizual.

"Ma plimbam...tu?" intreb asezandu-ma pe bancuta de langa lac.

Jacob se aseaza langa mine si spune admirand frumusetea lacului: "La fel..."

Observ ca ascunde ceva si eu, fiind curioasa, vreau sa aflu, asa ca incep sa povestesc ce ma deranjeaza pe mine sperand ca si el va face la fel.

"Tata lucreaza la cea mai cunoscuta firma din America si sunt obligata de parinti ca la fiecare trei luni sa ma mut dintr-un oras in altul. E obositor!" ii spun mai mult in soapta. "Tu ce ai patit?" imi indrept privirea spre el.

"Parintii mei au murit intr-un accident in urma cu 3 ani si de atunci obisnuiesc sa vin in fiecare seara aici..." imi spune cu lacrimi in ochi.

Pot observa foarte usor ca incearca sa faca tot posibilul sa nu planga.

"Imi pare rau..." este tot ce pot spune. Nu vreau sa stiu cum rezista fara parintii lui. Chiar daca ai mei nu ma inteleg si ma forteaza sa ma mut mereu, sunt multumita ca am parte de iubirea parinteasca. Nimeni altcineva nu ti-o poate oferi.

Si-a intors privirea catre mine si ne uitam unul in ochii celuilalt. Fara sa imi dau seama, m-am apropiat atat de mult de el pentru a-i studia ochii incat i-am atins buzele cu ale mele si ne-am sarutat.

Nu m-a respins dar este oarecum ciudat sa ma sarut cu un strain.

Imi dezlipesc buzele de ale lui si pot sa jur ca sunt rosie toata la fata.

"Scuze" spun incet si imi mut privirea in pamant.

Imi pune o mana pe fata si ma indeamna sa ma uit la el.

"E ok" spune si zambeste.

#Hei! Am venit cu o noua poveste:)) M-a lovit inspiratia in vacanta  asta=)) Sper sa va placa<3