Un sarut la miezul noptii

Capitolul VIII

                ~Razbunare-partea I~

In scurt timp, Jacob a ajuns la mine si ne-am asezat in canapeaua din sufragerie pentru a ne uita la un film.

Avand in vedere ca Jacob a venit cu mai multe CD-uri pe care avea zeci de filme, iar noi nu ne puteam hotarî la ce film sa ne uitam, am luat un CD la nimereala si l-am bagat in DVD.

Inainte ca filmul sa inceapa, usa casei s-a deschis. Am avut un mic soc cand l-am vazut pe Ryan.
"Ah, la naiba! Am uitat de Ryan." gandeam.

"Opa! Ce avem noi aici? 2 indragostiti? Am venit intr-un moment nepotrivit, asa-i?" isi face Ryan simtita prezenta.

Se vedea clar pe fata lui Jacob ca nu intelegea ce se intampla.

"Jacob, el e Ryan. Ryan, el e Jacob." le fac eu cunostinta.

"E iubitul tau?" ma intreaba Jacob.

"Nu! Doamne fereste! Este prietenul fratelui meu. Nu e nimic intre mine si el." 

Dupa ce termin ce aveam de spus, linistea isi face aparitia pentru cateva momente.

"Imi pare bine!" sparge Ryan tacerea si pleaca in camera lui.

"Ce a fost asta?" ma intreb.

"Eu...eu o sa plec" ma anunta Jacob aratand spre usa.
"Stai asa! Ce tocmai s-a intamplat?" ma intrebam.

"Ah...e ok, presupun..." murmur.

Jacob pleaca si ma duc la Ryan. Trebuie sa aflu ce a fost cu faza de mai devreme. Oare s-a suparat ca am zis ca nu e nimic intre noi? Imposibil!

Bat la usa, insa Ryan nu raspunde asa ca intru.

"Ryan!" strig in camera.

"Sunt in baie. Ies acum." ma anunta.

Decid sa ma asez pe pat si sa astept in liniste.

"Ce e?" intreaba sec cand iese din baie.

"Cum ce e? Tu sa-mi spui."

"Fii mai explicita."

"Stii tu...faza cu Jacob."

"Ce e cu asta?"

"De ce ai plecat brusc?"

"De ce nu?"

"Ah, nu imi raspunde cu o intrebare ca nu faci altceva decat sa ma bagi in ceata."

"Ok."

"Ryan! Faci misto de mine? Zi ce ai!"

"Nimic."

"IMI SPUI?" ridic tonul.

"NU! SI NU MAI TIPA!" tipa si el.

"Te urasc..." murmur si ma indrept spre usa.

"Serios?" ma intreaba aproape in soapta.
"Ce e in neregula cu noi? Acum cateva secunde tipam unul la altul, iar acum vorbim in soapta. Ar fi o idee sa o ascult pe mama si sa merg la un psiholog." gandesc eu.

"De ce vorbim in soapta?"

"Chiar ma urasti?" ma intreaba in timp ce se apropie de mine.

Spatiul dintre noi se micsoreaza, iar eu devin din ce in ce mai agitata.

"Zi, ma urasti?" insista.

"Poate..." spun incet.

"De ce?"