What about "NO" ?

Introducere-Ann

-Ce frumos ninge,Kate!

-Taci,Ann!Nu suport iarna,m-am udat la picioare si autobuzul nu are de gând să ajungă.

-Oh…

Undeva după un copac se zărește vag conturat autobuzul care circulă cu o viteză enervant de mică. Kate se mișca de colo-colo ca o gâză într-un borcan înjurând de mama focului.Are și de ce: este cea mai friguroasă zi a iernii din acest an.

Kate se așeză la geam,iar eu la margine pentru a observa oamenii mai bine.Iubesc să fac asta,simt că am ceva al meu atunci când mă uit în ochii unui bătrân și îi văd tristețea sau atunci când privesc gesturile gingașe ale unui bebeluș pe fața mamei sale,atunci când reușesc să trec de bariera dintre corp și suflet.Am părul lung brunet,ochiii negri bine conturați intră în contrast cu pielea palidă,nasul e mic,iar buzele cărnoase de un roșu aprins ascund un zâmbet inocent și călduros."Mai presus de toate ai o voce incredibilă,dar două picioare stângi când vine vorba de dans.",după cum ar spune Domnul G.

Kate este opusul meu.O adolescentă obișnuită,mereu cu căștile în urechi,înebunită după nu știu ce cântăreți și superficială.Părul ei e blond și spălăcit,ochii inexpresivi,buzele subțiri, nasul strâmb si o voce comună.

Deși,suntem prietene “bune” și învățăm împreunâ la cea mai renumită școală de arte din NY, K. mă urăște nespus de mult,știu asta,dar mă mulțumesc și așa.De mici am fost comparate în tot ceea ce făceam,iar eu eram mereu mai bună involutar.Totuși ea rămâne alături de mine pentru că știe că voi debuta spectaculos.

*Va urma!*

-Ce e asta,Mc?De ce trebuie să reiau cursurile?Și tocmai la școala asta.Âhhhh...

-Pentru că ziarele te văd drep un vagabond și nu ai mai ieșit de mult în evidență!

Pentru cititori:Sunt la inceput si orice părere sau orice sfat m-ar ajuta.Sper să vă placă!