: RENDEZ VOUS :

~ 5. Arkab 'aw tamut ~

ＲＩＤＥ ＯＲ ＤＩＥ

Viitoarea prințesă se trezește lângă Raisa, o muritoare de rând. Nu înțelege cum a ajuns în pat și nu știe ce s-a întâmplat aseară. Plictisită, se uită la Raisa, un zâmbet trist printre părul ei cârlionțat și castaniu o face să se întrebe pe cine oare visează. Pe Safiya n-a interesat-o niciodată viața personală a Raisei, și nici nu o va interesa vreodată consideră ea.

Obosită și mahmură, se duce spre baie pentru a-și spăla corpul de gândurile ce le are. Nu vrea să știe ce s-a întâmplat aseară, nu vrea să se afle aici. Doar că ușa se deschide și în fața ei apare un Alexander înfășurat într-un prosop, ud leoarcă și foarte mahmur.

—Ce cauți aici? încearcă Safiya să îl întrebe doar că liniștea-i ca un răspuns.

Au petrecut împreună cu multă băutură și într-un final au adormit cu toții în același pat. Dar nu înțelege de ce numai ei trei și de ce nu s-au alăturat și marinarii.

Alexander observă expresia facială a Safiyei și își dă seama că nu mai are ce să explice. Se îndreaptă spre dulap și își pune un tricou, se încruntă la Safiya iar ea înțelege mesajul și îl lasă să se îmbrace în pace.

În timp ce hoinărește ajunge în sufragerie și își caută bagajele roz. Într-un final le găsește și începe să-și butoneze telefonul, după un timp tatăl ei o sună și deși ezită, răspunde la telefon.

—M-am întâlnit cu Ghada Slim și mi s-a zis că prezența voastră e obligatorie mâine.

Nu un "Ce mai faci, Safiya?" sau un "Bună, cum o duci?", ci direct ceea ce trebuie să știe. Ar prefera dacă el ar fi un pic mai uman. Dar asta nu schimbă faptul că ei trebuie să ajungă dintr-o insulă din Pacific în Orientul Mijlociu în doar câteva ore.

—De ce, tată? Nu mai poate aștepta?

Safiya își dă ochii peste cap când Zan începe să îi țină o predică cu ideea că tot ceea ce zice Ghada Slim e lege și că trebuie respectat cu cea mai mare strictețe. Îi închide telefonul și se gândește la motivul de ce ei sunt nevoiți să ajungă acolo. Ghada Slim nu pare genul de om ce ar explica de ce vrea ceva. Nu avea rost să își întrebe tatăl.

—Ești bine? Pari nervoasă.

Safiya îl privește pe Alexander cu durere în suflet, dacă ea îi cunoaște tatăl de doar câteva zile, nici nu vrea să se gândească cum e să trăiești cu el. Îi zâmbește și dă aprobator din cap.

—Totul e bine, mai puțin faptul că trebuie să fim mâine în Mamlakat și să ne întâlnim cu tatăl tău. Tocmai am foat sunată de al meu.

Alexander se tensionează, iar stresul îi acaparează corpul, devine matur și un pic confuz la ideea că n-au de ales. Norocul lor că furtuna s-a oprit.

A/N:Dacă v-a plăcut nu ezitați să votați și să comentați la paragrafele voastre favorite!!