Poliţistă sau criminală?!

Capitolul 19

Cand mergeam în drum spre bază.. aud din spate câteva cuvinte rostite fără vlagă. Chiar dacă era împușcat în 3 locuri diferite, tipul ăla încă nu murise.

-Emily .. te numești? (spuse tipul parcă pregătit să-și dea ultima suflare

-De unde.. știi cum mă cheamă?( eu

-Ma...mama ta..

-Mama..? Mama mea...?

Iar atunci închise ochii pe vecie. Ce voia să spună? O cunoaște pe mama mea? Este în țară?Trăiește?? Ceva e putred.. În drum spre bază nu am scos nici măcar un cuvânt.

-Te simți bine?(Scorpionul

-Ahm.. da.. cred.

-Doar nu te gândești la ce ți-a spus dracul ăla. Probabil ți-a auzit numele când te strigam eu.(Scorpionul

-Si mama? A spus de mama! Era imposibil să-mi știe povestea.. Nu mai înțeleg nimic.. (eu

-Hai nu te mai gândi..(Scorpionul

Am ajuns înapoi la bază. Am lăsat marfa și m-am dus direct în camera mea, lăsându-i pe ceilalți să se întrebe ce am pățit. Scorpionul le a povestit , iar peste câteva minute aud un ciocănit .

-Pot să intru? (??

-Ăm.. sigur. (eu

-Ești în regulă? (Jacob

-Ah.. tu ești.. da..și.. mă bucur să te văd. (spun eu deschizîndu-mi brațele așteptând o îmbrățișare

-Și eu mă bucur să te văd (spuse Jacob acceptându-mi îmbrățișarea.

Am rămas îmbrățișați o perioadă, după care intră Eva în cameră.

-Vino puțin afară. (Eva

-Imediat! (eu

--după 5 minute--

-Știi.. am auzit ce s-a întâmplat. (Eva

-Și?

-Cred că te-ai simțit groaznic să auzi ceva de mama ta dupa atâta timp. Dacă vrei, pot fi eu familia ta. Te poți gândi la mine ca la o soră, mamă, mătușă, ce vrei tu. Mama mea era o fire foarte indiferentă. Nu ii păsa de nimeni și nimic în afară de ea. Și să fiu sinceră, mereu mi-am dorit o persoană ca tine in familia mea. (Eva

Eva era o fire foarte drăgăstoasă. Era cu 14 ani mai mare decât mine , deși când te uitai la noi două, puteai să juri că avem aceeași vârstă.

-Ce drăguță ești.. mi-ar face plăcere să te numesc familia mea.(Îi spun eu zâmbind după care o îmbrățișez cu toată puterea mea.

-Yaaaa, ce-i cu atâta dragoste? Vreau și eeeuuuu! (Strigă Amy aruncându-se peste noi două

Am observat că băieții se uitau ciudat la noi și am început să râdem cu poftă.

-Mereu au fost așa ? Ar trebui să ne facem griji? (Șușotesc băieții.

-Vă auzim.. (spune Amy râzând.

După acea zi, eu și Eva am devenit mult mai apropiate. Ne spuneam una alteia fiecare prostie în parte. Semănam foarte mult. Chiar aveam nevoie de cineva ca ea. Mă simt mai norocoasă ca niciodată. Apariția lui Jacob, Amy si Eva în viața mea a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

--------------------------------------------------------------------------------------

Sfârșitul capitolului 19.