Capitolul 6

533 34 1
                                    

  Ziua de astăzi a fost monoton de tristă şi trist de monotonă.  

Nu puteam accepta adevărul. 

A trecut o luna din ziua aceea..

Şi eram o cu totul altă persoană. Să îmi bat joc de fraieri sau sa umblu cu briceag era deja ceva obişnuit pentru mine. Totuşi, la prima vedere, nu ai crede că nişte criminali ar putea tine atat de mult unii la alţii, aşa cum am ajuns eu sa ţin la majoritatea celor din bandă. Urma sa fie o noapte lungă, prima data când era nevoie să mă deplasez pâna în alt oraş de una singură pentru a da un alt ''colet'' .(v-ati prins voi)

Era foarte important sa nu existe greşeala.

Traiul nostru depindea 20% de mine. Sa nu credeţi ca mergeam doar eu. Eram in total 5 care livram colete in acea seara. Un colet de fiecare. 2 s-au nimerit sa mearga in acelasi oras dar la persoane diferite, iar eu, mda. Singură. Mi-am luat niste jeanşi negri , cizme şi  un hanorac albastru. Am oprit o maşina, iar odata ce m-am vazut urcata pe bancheta din spate l am lovit pe tipul de la volan suficient cat sa lesine, urmand sa l leg si sa il pun in portbagaj . Am plecat la drum cu coletul lânga mine si tovarăşul somnoros in spate. Am ajuns in cam o ora jumătate.

-Conversatie telefonica-

-Frate, am ajuns. Sunt in fata turnului cu ceas, masina neagra. (eu

-Numarul masinii e 23Vld? 

-Da, hai mai repede. (eu

-Te vad. Vin acum.

---

Hmm, distracţia abia acum începe!

Poliţistă sau criminală?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum