JH — Băieți,eu am terminat de mâncat,așa că o să mă duc în camera mea să mă odihnesc.Mă îndepărtez cu ușurință de la bucătărie,nerăbdător să ajung în camera mea.Ajungând acolo,îmi scot telefonul din buzunar și mi-l pun pe noptiera de lângă pat.Pentru un scurt timp eram confuz.Nu ști-am ce să fac.Să aprind televizorul,dar îl țineam degeaba aprins pentru că nu era nimic interesant și în plus nu îmi placea sa mă uit la el,nuștiu de ce il mai ține-am in casă.
Privind în gol și gândindu-mă la ce aș putea face pentru că simțe-am că mă sufoc de plictiseală,mă uit cu un ochi la colțul camerei din dreapta mea,unde se afla un dulap destul de inalt,plin cu cărți.Săr ca și ars din pat și mă indrept spre el.Deschid ușițele făcute din sticlă și cu degetu arătător plimbându-mă pe cotoarele cărților,pentru a-mi alege una.
După vreo două minute am reușit sa găsesc ceva pe placul meu.Am sărit repede in pat,punându-mă turcește și deschizând cartea la primul capitol.După două ore de citit am decis să cedez somnului.Citisem o carte de 588 de pagin,am ca meritat efortul.Inainte de a ma culca am aprins telefonul să mă uit cât era ceasul.
„—Nu pot să cred.Hai J-HOPE, la culcare cu tine că mâine avem treaba“spunându-mi aceste vorbe cu juma de gură am ațipit de îndată.
RM — O,o,o,o,o,o,o, nu.......imi......vine......să.......cred.Nu,nu,nu,nu........nu are cum.Nu poate să se intâmple asa ceva.O Doamne Dumnezeule,nu pot să cred că am fost accepta-ți la concursul din România.O Doamnee,nu,nu,nu.Okey,respiră,respiră.Trebuie să mă duc să le spun și băieților.Sauuu,nu,nu,lasă.Probabil că dorm.Hihihiiiiii.Gata calmează-te și hai la somn.
