Orașul în care m-am pierdut

Capitolul 2

    Toamna 2015
  Imi spune si mie cineva de ce soarele acesta ma uraste atat de mult incat sa bata atat de puternic cand somnul e atat de dulce ??

           - Catrin , mami hai trezestete micul dejun este gata , trebuie sa mergi la scoala 

 Aceasta voce , atat de speciala pentru inima mea , ma face sa respir , ma aduce la viata , este ea mama mea , e o doamna care a luptat impotriva la toti pentru mine si fratele meu .
      - Viiiin !!!!   strig din patul meu atat de confrortabil .

    - E micul dejun , fara vin  , o aud spunand , este ea atat de nebuna , ma gandesc oare cui seaman atat de mult . 
       Ma ridic lenesa din pat , imi aleg hainele : o fusta din piele pana peste genunchi , o camasa alba si nelipsita mea lengerie din dantela , fug spre dus fac un dus repede dupa care ies si incep sa ma imbrac , camasa cu doi nasturi lasati liberi imi scoate in evidenta un pic sanii , sunt fericita ca am mostenit aceasta de la mama mea si corpul ei , ma privesc in oglina si vad prin mine ochii tatalui meu , buzele lui , genele lungi ca ale lui , pielea lui , MA URASC. Am ochii plini de lacrimi , de machiaj nu am nevoie doar un luci de buze si rimel , parul il las pe spate avandul drept si pana la fund lung .
Cobor jos , o sarut pe mama pe obraz si o cuprind , este ingerul meu o iubesc .

   - Trebuie sa vorbim , spune aceasta cu seriozitate  .

- S-a intamplat ceva ?
- Tatal tau a sunat a zis ca vrea sa vorbim , atat de tare m-am infuriat ca nu am observat ca am dat jos farfuria cu mancare .
- Esti bine , ma intreaba mama ingrijorata ?

- Cine naiba se crede acest om sa dispara cand vrea si sa apara cand doreste ? fratele meu s-a ridicat de la masa si a plecat .

- E tatal vostru , spune aceasta cu lacrimi in ochi

- E un monstru , el nu a fost niciodata tatal meu , ma ridic o cuprind pe mama si plec spre scoala plangand si injurand .