Capitolul 1 - Vara in care m-am pierdut

27 1 0
                                    

           VARA -  2007 
     Acea dimineata , acele lacrimi ale mamei care curgeau intr-un colt de camera . Tu monstrule  faceai bagajul ca sa pleci , alaturi de o alta ea . Eu eram atat de mica ca sa inteleg , ma durea atat de tare sa o vad pe mama plangand , atat de mult te urasc acum ca am crescut si inteleg ce prefacut si ce monstru erai cu mama cu mine si fratele meu . Ai renuntat la iubirea mea , la iubirea noastra pentru ea , care a fost si a ramas un nimic si tu , tu pe langa ea .

   Zilele treceau , iar eu...eu te asteptam...

Nopti la rand mama adormea langa mine plangand , eram doar o copila , nu aveam cum sa ii vindec acea rana care ai lasato in inima ei ... dar cum sa vindec si rana care se afla in inima mea si astazi ? cum sa uit acei ochi plini de lacrimi ai mamei ? cum sa uit acele sticle de alcool sparte prin casa ? cum sa uit acele zile negre in care ea se afla in genunchi ? cum sa uit acele tigari fumate de ea ? cum sa uit acei ochi rosii de la noptile planse ? cum sa uit ca ai luat toti banii din afacerea voastra si toate bunurile si ai plecat cu o asemenea curva , care nici astazi nu da 2 bani pe tine... spune Monstrule cum sa uit ? 

  Eu , eu nu te consider tatal meu  , tu pentru mine esti nimic . 

     Te urasc .


Orașul în care m-am pierdutWhere stories live. Discover now