Blocuri de minciuni

Capitolul 1

Elena3006 la aparat !:)) In sfarsit,primul capitol. M-am chinuit ceva sa-l scriu,sper sa nu va dezamagesc. Nu se intampla mare lucru,dar e doar inceputul. Astept parerile voastre sincere! Enjoy! :)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

„Sa dai tot ce poti,sa nu-i lasi pe Jonsoni sa ne intreaca!” , „Am incredere ca nu ne vei face familia de rusine!”, „Sunt sigura ca vei reusi,draga mea!Fii doar un pic mai ambitioasa!” erau frazele pe care le auzeai in curtea celui mai bun liceu din oras,liceul „Aldgate” ,unde venea astazi o noua serie de bobocei care primeau incontinuu sfaturi si incurajari de la parinti.Printre acestia ma aflam si eu,tematoare si emotionata,insa fara sfaturile pline de caldura de la parintii mei. Venisem singura. Paseam prin poarta catre o noua etapa din viata mea fara suportul permanent al parintilor,fara vorbele bune ce altii le considera,poate,cicalitoare. Nu pot spune insa ca,acasa,nu ma asteapa nimeni care sa ma intrebe cum a decurs totul,care sa ma imbratiseze sau care sa-mi rasplateasca evolutia. Nu. Existau doua fiinte blande,cu sufletul bun,care ma ascultau si indrumau,insa acestea nu au putut veni aici cu mine. Mama lucreaza ca medic de boli interne intr-un spital,avand mai tot timpul treaba si petrecand putin timp acasa.In ciuda acestui fapt,ea ma incurajeaza sa-i urmez cariera,mereu povestindu-mi cat de multumitor este sa-ti vezi pacientii vindecati,bucurandu-se de viata.Tata,pe de alta parte,nu ma incurajeaza sa-i urmez pasii spre cariera sa de criminalist,mereu spunand ca aceasta meserie este prea dura pentru o fetita firava ca mine. De asemenea,nici medic nu vrea sa ma vada,spunand ca numai femeile tari de inima si cu o doza considerabila de sange rece pot practica,cu succes, aceasta meserie.Mama zambeste de fiecare data la auzul descrierii,insa nu renunta la dorinta ei de a o urma. Ambii fiind plecati in majoritatea timpului,eu stau cel mai mult cu fratele meu mai mare,Charlie,ce invata la acelasi liceu la care eu am intrat. S-a oferit sa stea el cu mine pana cand plec la clasa mea,insa l-am refuzat. Am vrut sa stea cu prietenii lui,din clasa a unsprezecea,fiindca stiu ca nu i-a vazut de ceva timp. Nu m-a surprins sa vad ca a acceptat fara sa mai insiste,cum face mai mereu... Asadar,pregatita sa infrunt de una singura toate obstacolele,mi-am facut loc prin multime pana la careu . Dupa alte cateva minute de asteptare,vocea directorului se facu auzita printre susotelile si rasetele ce acum se estompau.

-Bine v-am gasit,dragi elevi,parinti si cadre didactice.Iate-ne ajunsi la inceputul unui nou an plin de mister pentru cei din clasa a noua si plin de regret pentru cei ce se afla in ultimul an. Ca in fiecare an,va doresc mult succes,multa ambitie si curaj ! Sper sa va descoperiti noi talente sau sa vi le perfectionati pe cele ce le-ati descoperit deja,sub indrumarea profesorilor vostri pe care imi doresc sa nu-i uitati nici cand batraneatea se va asterne pe chipul vostru acum imbujorat. Dar,sa nu devenim prea sentimentali,sa nu ne lasam prada melancoliei pe care toamna deja o imprastie in aer. Trebuie sa va bucurati de aceasta varsta,care,desi o sa va doriti,nu se va mai intoarce.Totusi,sa incercati sa echilibrati distractia cu invatatul,pentru a nu regreta nimic in perioada examenelor sau chiar in viitor. Dar,aceste lucruri probabil le stiti,asa ca nu mai lungesc vorba ci declar inceput un nou an scolar plin de surprize!

Aplauze furtunoase venite din partea profesorilor sau parintilor entuziasmati,mai putin a elevilor, se auzeau in intrega curte. Totul capata o nuanta mai vesela, plina de optimism ,spulberand invidia si dorintele egoiste ce pluteau in aerul imbibat deja cu tristetea toamnei. Cand tacerea isi facu loc printre cei prezenti,directorul continua:

-Acum,ii rog pe elevii din clasele mai mari sa se retraga in sali,iar elevii de clasa a noua sa ramana pe teren,asezandu-se in careu si asteptandu-si dirigintii sa-i indrume spre clasa...

Prin imbulzeala ce se crease incercam sa-mi fac loc,astfel incat sa ajung cat mai repede spre locul indicat de director. Cu greu,m-am asezat unde scria „a IX-a C” ,asteptand tematoare sa vad chipurile colegilor mei. Dupa ce toata lumea era impartita pe clase,o doamna destul de scunda,cu parul blond si ochii mici,albastru sters,ne zambi si ne spuse cu ton bland: