A trecut deja o luna de cand sunt in spitalul asta,imi doresc sa plec cât mai repede de aici,dar inca nu m-am refăcut complet.......
Bună tuturor eu sunt Emyli si am 17 ani ,locuiesc singura caci parinți mei sunt plecati in New York si din cate am aflat de la ei nu se vor intoarce prea curand,sunt in clasa a 11 intrun liceu modest,dar acum din cauza unui accident trebuie sa stau in spitalul asta ingrozitor,totul a inceput așa.....
Luni 7:30 imi suna ceasul,aceiași alarma plictisitoare si enervanta,mă ridic leneșa din pat si imi târasc picioarele pana la baie imi fac rutina de dimineața si cobor la bucatarie unde Mirna menajera noastra si bunicuța mea de suflet imi pregatea micul de jun.
- Bună dimineața draga mea.
- Bună dimineața Mirna
-Ce faci azi scumpo,mă intreabă ea dupa ce imi pune in fata micul de jun
-Pai cred ca voi iesi cu Lucas si Cristina prin parc.Lucas si Cristina sunt cei mai buni prieteni ai mei
-Bine scumpo,dar sa ai grija
-Da Mirna,îi spun eu pupândo pe obraz si lundumi gheozdanul plec spre scoală.
In drum spre scoala m am intalnit cu Eli,ea e colega mea de banca si o amica destul de buna nu prea e vorbareată ,dar e colega minunată,am mers impreuna spre scoala si cand am ajuns ne am asezat in banca.
Orele au trecut destul de repede si a venit vremea sa merg in parc cu prieteni mei,dar cand am iesit pe poarta scoali primesc un mesaj pe telefon era de la Criatina :"Eu si Lucas avem o ora detentie ne vedem in parc in 30 de minute".Pff super astia doi iar au dato in bara,mă indrept plictisita catre parc si odata ajuns acolo ma asez pe o banca.Plictiaita ma uit in jur si deodata un cateluș super pufor si adorabil fuge catre mine si odata aju s langa mine se pune la picioarele mele.De nicaieri un băiat blond cu niste ochi de un albastru superb se apropie.
-Oh! Spaik iar ai scăpat
Eu chicotesc la auzul acestei afirmatii
-Bună eu sunt Matteo,dar imi poti spune Matt,iar el Spaik
-Buna,eu sunt Emyli dar imi poti spune Em si catelul tau eu super adorabil !
-Multumesc
-Heeeeiiiii Emmm !!! Se auzea deundeva din spate ,erau prieteni mei
-Trebuie sa plec mai vorbim....privirile noastre se intersecteaza si raman blocata cate va secunde...
-Pa...pp..aa
-Uh...cinei tipu intreaba Cristina entuziasmata
-nimeni important
- ihm....am vazut dupa cum va priveati...
-mda...ăăă....și voi ce ati mai facut ?
-Nimic interesant
-de ce ati ajuns in detentiee ?
-Iam facut o farsă directorului nou
-taree ,despre ce e vorba
-iam lipit usa de la biroul sau si iam pus lipici si pe scaun ,a reusit sa deschida usa si cand sa asezat pe scaun a ramas lipit de el,dar unul doin pici aia de a 7 neau vazut si ne au parat
-uoff.
Am continuat sa pe plimbam apoi dupa ceva timp ne am despartit si eu am plecat spre casa
