Copilul care a legat totul

Capitolul 12

 
Nu citiți în timp ce mâncați!!!!

Serios, nu face asta!!

          Simțeam cum alunc pe peretele cabieni de duș, dar eram aproape inconștientă și nu puteam realiza ce se întâmplă.

- La dracu'! ~ înjur și îmi deschid ochii~

          Îmi vine să râd de mine însămi. Adormisem....... și m-am dat cu capul de podea.

- Ce fraieră pot fi. ~spun și pufnesc în râs~

         M-am ridicat de jos, am oprit apa și deschid ușa. Iustin care era în fund, rezemat de ușă, căzu pe spate și dădu cu capul de gresie.

- Ah!

        Aproape că... îmi era milă de el.  Dar asta nu schimbă nimic..    Așa că îl pășesc și mă îndrept spre pat. Îmi era prea lene să mă m-ai schimb așa că m-am trântit în pat cu tot cu rochia udă.

- Nu vrei.... să... te schimbi? ~ mă întrebă el ezitând~

     .   Nu i-am răspuns, dar în schimb am pufnit. Ce nu îl lăsam până acum să se apropie mine, dar după tot ce s-a întâmplat, crede că mai are vreo șansă?    ~ îmi spun în gând, dar el oftează. Și țin să cred că iar mi-a citit gândurile.~

    

***

       Am început să îmi revin în simțiri și mă simțeam din ce în ce mai incomod. Aproape ce mă speriasem, dar îmi aduc aminte că am adormit cu rochia udă.

       Mă ridic în șezut și îmi deschid ochii, cu greu. Sunt singură în cameră ceea ce mă face să mă simt mult mai bine. Mă îndrept spre șifonier și aleg un tricou, o pereche de pantaloni 3 sferturi și lenjerie intima.

      Am făcut un duș rapid și când că întorc în cameră îmi dau seama că din cauza rochiței mele și patul este ud. Așa că dau jos fețele de pernă, cearceaful și merg spre ușă.

- Bella, te rog să îmi aduci o altă lenjerie de pat.

- Îl pot face eu. Nu —

- Fă ce te-am rugat! Te rog. ~ spun mult mai încet ultima parte~

       Acesta nu m-ai spune nimic și într-o secundă este înapoi purtând în brațe o lenjerie de culoare neagră. O iau și intru în cameră fără alte comentarii. Abia reușesc să pun o față de pernă că ușa se trânti de perete.

- Ce crezi că faci? ~ întreabă Iustin și îmi ia perna din mâini~

        Nu îi răspund și mă apuc să pun fața de pernă pe cealaltă. Dar el nu mă lăsa și îmi ia perna din mâini.

- Lasă-mă pe mine. Tu stai aici. ~spune și mă așează pe un scaun~

       Pufnesc și mă ridic mergând spre bucătărie. Acolo îi găsesc pe toți așezați la masă, mai puțin Iustin, evident.

- Bună dimineața. ~spun și mă așez la masă~

- Bună dimineața, Anne. ~ îmi răspunde Rose, iar ceilalți mă salută dând din cap~

- Poftă bună. ~ le urez și nu m-ai aștept nicio invitație că mă apuc de mâncat~

- Nu ai voie să —

- Taci Lavinia. ~ o întrerupe Iustin ce tocmai intră în bucătărie~

        Se așeză și el la masă și încep toți să mănânce. Eu, însă încerc să termin cât mai repede posibil. Nu pot mânca tot, am lăsat aproape jumătate din mâncare neatinsă și mă ridic de pe scaun.

- Stai jos și mănânci tot. ~ îmi spune Iustin și mă apucă de mână, trăgându-mă în jos, pentru a mă așeza pe scaun~

          Îmi smucesc mâna și ies din bucătărie, iar spre fericirea mea, Iustin nu mă urmează. Am urcat scările în grabă, zdruncinându-mi organele, iar faptul că abia am mâncat nu mă ajută cu nimic. Am început să alerg spre cameră, iar în graba mea aproape că am dat peste o doamnă.

        Intrând în baie, am închis ușa cu cheia și nici bine nu m-am aplecat pe vasul de wc că Iustin a început să forțeze ușa, pentru a o deschide. I-aș fi spus să plece... dar nu am mai apucat că....

         După ce am vomat tot ce mâncasem cu câteva minute mai devreme, m-am spălat pe dinți și am deschis ușa.

        Iustin era vizibil îngrijorat și mă prinse cu ambele mâini de antebrațe.

- Ești bine? ~mă întrebă făcând ochii mari~

- Da. ~îi răspund și dau să plec~

- Anne.... trebuie să vorbim.

- Nu avem ce.

- Te rog.... ~ continuă, dar eu ies din cameră~

         M-am îndreptat spre camera lui Pufi, dar el nu era acolo, așa că m-am întors pe hol, unde am dat peste Iustin.

- Unde e Pufi?

- Pe afară.. bănuiesc. ~spune și mă îndepărtez~.       Nu îl vei găsi, nu ști unde e.

- Asta e. ~zic și îmi continui drumul~

            Am ieșit pe ușa din față. Da'... defapt nici nu știu dacă și unde este cealaltă ușă.

          Erau o mulțime de persoane. Bine... vampirii, care își făceau treaba, până ce unul se uită spre ușă. El își placă capul, iar ceilalți îl urmară. M-am uitat confuză în spate, dar nu am văzut pe nimeni...     Stai, ei fac asta fiindcă spun că sunt așa zisa prințesa....?

- Ridicați-vă privirile. ~le spun și plec~

        Am înconjurat casa și am rămas surprinsă de mărimea curții. Este foarte, dar foarte... mare!
       Undeva în stânga, destul de departe, i-am auzit lătratul lui Pufi și mă îndrept întra colo. Era ca un parc de joacă pentru animăluțe, îngrădit cu scânduri de diferite culori.

- Wow. ~am spus, iar fata a surâs~

- Și eu am avut aceeași reacție. Totul a fost pus la punct de atenta supraveghere a lui Iustin. ~continuă ea neîntrebată~

       Îmi dau ochii peste cap și intru în acel țarc. Pufi țopăie de colo până colo, fericit să mă vadă, iar eu dacă nu eram în această stare cred că făceam la fel.

- Poți să pleci. ~îi spun ~

- Cred că ar fi —

- Poți să pleci. ~ sunt ușor iritată, iar ea nu mai spune nimic și pleacă~

        Într-o jumătate, din țarc, era pietriș și în cealaltă era gazon, ceea ce îmi dătu voie să stau direct pe jos.

        După ceva vreme distracția ne-a fost întreruptă de..... Iustin, evident.

- Merg în oraș, vrei să vi cu mine?  Sau... să îți aduc ceva?

- Tiramisu. ~ spun scurt~

- O..k.. ~ spune și pleacă cu coada între picioare~

V-am lipsit?😊😅