Suferință pe roți | C.M & B.M |

C a p i t o l u l 1

Eveline Racovei

Îmi deschid ochii instant. Alarma suna de două minute. Am încercat să o închid în vis, lol. Îmi spun în minte. 

Mă ridic din patul meu călduros, deși n-aș vrea, și mă îndrept spre baie.

După douăzeci și cinci de minute ies din baie, ducându-mă spre dulap, mai apoi alegându-mi hainele pentru ziua de azi. După înot voi merge cu prietenele mele să mâncăm ceva. 

Mă îmbrac (,) cu hainele alese, mai exact  o pereche de blugi negri și o bluză tot neagră.

Mă trântesc în pat, luându-mi telefonul de pe noptieră. Imediat ce îl deschid, primesc un mesaj  de la Ioana, o prietenă de la înot.

"Eu și fetele nu mai putem veni, Nicoleta merge la țară cu părinții săi, iar Delia și Ana merg într-o excursie cu (,) clasa, de sfârșit de clasa a opta."

"Oh, bine. Iar tu?"

"Eu tre' să merg cu iubitul meu în oraș. Nu am mai fost de mult! Și oricum, nu putem să mergem nici la înot azi, logic, poți să anunți tu că nu mai venim azi?"

"Sigur."

"Ești cea mai bună! Pa!"

"Pa"

Îmi închid telefonul, oftând mai apoi. Mă ridic din pat și mă duc spre bucătărie, întâmpinându-i pe părinții mei. Amândoi mă observară, dar niciunul nu îmi vorbise. Ce drăguț!

– Ce vorbăreți mai sunteți și azi!

Niciunul nu vorbise. Tata citea de pe un ziar, iar mama spăla vasele. Au mâncat fără mine. Iar...

Am lovit masa cu mâinile, tare, făcându-i pe cei doi să-și mute privirile spre mine.

– Deci nu sunteți surzi!

– Cum iți permiți să ne faci așa?! Țipă mama la mine.

– Nici muți nu sunteți! Te aștept în mașină, spun, uitându-mă la tata.

Mă îndepărtez de bucătărie, și îmi iau ghiozdanul din camera mea, urmând să mă duc în mașină, așteptându-l pe tata.

Uitându-mă pe geam, îl observ pe tata, venind. Îmi pun centura, și aștept să intre și să pornească motorul.

– Ce faci?

– Pe bune? Acum mă întrebi? Mai bine nu vorbești cu mine deloc.

– Ne-am certat. Spune cu tristețe în glas.

– Iar?

– E geloasă. Am venit aseară mai târziu și ne-am certat.

– Și de ce îmi spui mie asta? E femeia ta, tu ai vrut să te căsătorești cu ea, nu eu.

– Ai niște glume așa proaste...

– Aha. Ce să spun. La fel ca tine.

Dintr-o dată aud o melodie pe fundal, provenind de la telefonul tatei. El își ia ochii de la drum, răspunzând apelului. 

Câteva secunde mai târziu, încep să îl trag de mânecă pe tata, deoarece ne îndreptam cu viteză spre o mașină.

Tata nu mă băga în seamă, dar când s-a uitat la drum mai atent, a fost prea târziu. Mi-am strâns telefonul cât de tare am putut - dacă eu nu trăiesc, măcar el da -, și am simțit cum am intrat în mașină.

Mă durea tot corpul, dar în special picioarele. Toată partea din față - cuprinzându-mă pe mine și pe tata - era distrusă.

Încercam să țin ochii deschiși. Încercam să nu plâng în interiorul meu. O să mor. O să mor. O să mor... Nu o să îmi mai pot trăi viața.

E sfârșitul meu. Aici se va termina totul. 

Pleoapele mele voiau să îmi închidă ochii. Voiau să termin tot aici.

Pe fundal se auzeau sirenele salvării. O să mă salveze! Nu o să mor. 

Nu mai puteam rezista, ochii mi se închid, dar reușesc să îi țin între-deschiși. Auzeam câteva voci. Voiau să mă ajute...

#586 de cuvinte

Ey
Gata cu acest capitol
Primul capitol cum ar veni :))
Ăăă.. Nu stiu ce să vă spun.
Cum vi se pare cartea până acum?

Sper sa va placa acest capitol și ne auzim data viitoare, pa pa :)

Next la 5 voturi

~S