Mayana Cum o ard studenții din căminul 14

Capitolul 3

Cap. 3

Paul

Cum pot ăștia să asculte numai și numai manele?! Sunt sătul de fețele lor schimonosite de durere falsă. Toți se cred valoroși. Toți sunt numărul unu. Toți au bani, mașini și palate și, toți au „lumea la picioare". Au pus și ei câte 50 de lei și acum cred că sărbătoresc un revelion de cinci stele. Mai bine nu veneam la petrecerea asta împuțită. Mai bine stăteam dracu' în cămin și mă jucam LOL. Măcar Sergiu se distrează. M-ar fi înjurat dacă nu s-ar fi distrat, la cât am tras de el să meargă. El pare că se potrivește în decorul ăsta de cocalari și pițipoance. La fel și sor-mea. De ce a trebuit să o ascult și să mă iau după ea ca să vin la petrecerea asta nenorocită, nu știu. Pffoai ce greață îmi e! Simt că se învârte camera cu mine. Cred că o să vomit...

- Bună, Paul! aud o voce din dreapta mea.

Îmi ridic capul și încerc să nu închid ochii. Pffoai ce greață îmi e! Cred că o să vomit!

- Bună...

- Maya, numele meu este Maya.

- Știu...ești prietenă cu sor-mea (și ți-aș trage-o fără să stau pe gânduri).

- Da, vezi că știi? spune ea entuziasmată.

- Mda! îmi las capul pe spate și-mi arunc privirea în tavan.

De ce dracu' se învârte lustra asta?! Pffoai ce greață îmi e! Cred că o să vomit!

- Ai cunoscut-o pe Vera? mă întreabă Maya în timp ce îmi face semn către rockerița ce stă pe scaunul din colțul camerei.

Îmi las bărbia în piept și mă uit pe sub sprâncene, încercând să deslușesc prin nenorocita asta de ceață, ce-i de capul pizdei de care îmi vorbește asta.

- Nu...știu!

Maya se ridică de pe canapea și văd cum se duce către scaunul care începe să se învârtă din ce în ce mai tare. Am amețit.

- Nu vezi că e beat? aud o voce nouă.

- Hai fată, dă-i și tu o șansă! Nu ți-e milă de el că a stat toată seara singur?!

- Păi și ce rahat sunt io?! Mama răniților?!

- Hai fată, nu fi rea! Fă-o măcar pentru Deea.

- Asta nici măcar nu e aici.

- Unde e?!

- A plecat cu blondu' ăla cu care a venit frac-su.

- Cu Sergiu?!

- Cre' că așa îl cheamă.

- Nu contează asta, tu doar fă-o de dragul lui, ca să nu se simtă prost.

- Da' tu de ce n-o faci?!

- E ca un frățior pentru mine. Și nici nu e genul meu.

- Și de unde știi tu că e genul meu?! Ce...dacă avem amândoi tricouri negre și nu dansăm pe rahatul ăsta de muzică înseamnă că ne potrivim?!

- Hai Vera, nu mai fi așa de rea!

Ce dracu' vorbesc astea atât?! De ce fac tumbe în fața mea?! Opriți-vă! Opriți-vă!

- Opriți-vă! murmur către ele.

- Ce spui Paul?

- Opriți-vă!