Să vorbim... corect gramatical!

A, B, C

A

 • ai / a-i

– ai:
    articol masculin (ai mei)
    interjecție (Ai! ai! ce frig e!)
    verb predicativ (Tu ai două cărţi interesante.)
    verb auxiliar (Ai reuşit să termini desenul.)
 
– a-i
    prepoziție + pronume (A-i da dreptate este foarte important pentru el.)

• al / a-l

– al: articol masculin (Caietul este al meu.)
– a-l: prepoziție + pronume (Copilul doreşte a-l păstra.)

• aşi /a-şi

– aşi: substantiv masculin (El are doi aşi în mână.)
– a-şi: prepoziție + pronume reflexiv (A-şi aminti de copilărie e minunat.)

• aţi / a-ţi

–  aţi: verb auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Aţi ajuns târziu acasă.) 
– a-ţi: prepoziție + pronume (A plecat pentru a-ţi cumpăra un cadou.) 

B

• bine-crescut(ă): adjectiv masculin și feminin (=cuviincios)
• bine-venit: adjectiv masculin și feminin (=oportun)
• bună-creștere: substantiv​ feminin (=politețe)
• bună-credință: substantiv feminin (=onestitate)
• bună-cuviință: substantiv feminin (=politețe)
• bun-gust: adjectiv (=simț estetic)
• bun-plac: substantiv neutru (=arbitrar)
• bun-platnic: adjectiv masculin
• bunică-mea: substantiv + pronume posesiv/adjectiv pronominal posesiv (Bunică-mea se cunoaște cu bunică-ta.)  

C

• ca / c-a

– ca
    adverb, la fel ca (Procedează la fel ca tatăl său.)
    conjuncție, ca...să (A plecat ca să cumpere pâine.)
    prepoziție, ca şi, decât, în calitate de (A vorbit ca şi un medic.)

– c-a: conjuncție + verbul auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Profesorul a observat c-a lipsit de la ore.)

• cai / c-ai

– cai: substantiv masculin, animal (Bunicii mei au foarte mulţi cai.)

– c-ai:
    conjuncție + verbul auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Am observat c-ai dispărut de la masă.) 
    prepoziție + articol genitival (Pantofii lui sunt c-ai acestuia.)

• cal / c-al

– cal: substantiv masculin, animal (Am pus şaua pe cal.)
– c-al: prepoziție + articol genitival (Răspunsul la problemă e c-al tău.)

• cam / c-am

– cam: adverb, aproximativ (A călătorit cam două ore.)
– c-am: conjuncție + verbul auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Cred c-am înţeles greşit întrebarea.)

• care / c-are

– care:
    pronume interogativ masculin şi feminin, sg. şi pl. (Care a sosit primul? Nu ştiu care a intrat la facultate.)
    adjectiv pronominal masculin şi feminin, sg. şi pl. (Eu observ care copil e atent la lecţie.)
    verbul „a căra”, conjunctiv, prezent (Trebuie să care toţi sacii.)
    substantiv neutru (În depărtare se văd mai multe care.)

– c-are
    conjuncție + verbul „a avea”, indicativ, prezent (Eu cred c-are foarte mult curaj.)
    conjuncție + verbul auxiliar „a vrea”, indicativ, viitor popular (Simt c-are să plângă.)

• căi / că-i

– căi:
    substantiv feminin (În viaţa lui a mers pe mai multe căi greşite.)
    verbul „a se căi”, indicativ, prezent (El se căi că nu a învăţat suficient.)

– că-i:
    conjuncție + cerbul „a fi”, indicativ, prezent (Ştiu că-i supărat.)
    conjuncție + pronume personal (Ştiu că-i convine să se uite la televizor.)

• cea / ce-a

– cea: articol demonstrativ (Ea e fata cea frumoasă.)
– ce-a: pronume relativ/interogativ + verbul auxiliar „a avea”, indicativ, perfect compus (Mi-a spus ce-a scris.)

• ceai / ce-ai

– ceai, substantiv neutru, băutură (Azi am băut un ceai fierbinte.)
– ce-ai: pronume relativ/interogativ + verbul auxiliar „a avea”, condiţional-optativ, prezent, indicativ, prezent (Ce-ai cumpăra?, Ce-ai mâncat?)

• cei / ce-i

– cei:
    articol demonstrativ (Copiii cei cuminţi sunt ai mei.)
    pronume demonstrativ (Cei de acolo se joacă.)
    adjectiv pronominal demonstrativ (Trebuie să asculţi de cei bătrâni.)

– ce-i:
    pronume relativ/interogativ + verbul „a fi”, indicativ, prezent (Ce-i acolo?)
    pronume relativ/interogativ + pronume personal, persoana a III-a (Banii ce-i dă sunt foarte mulţi.)