The Risk |ro

Unu

Dupa o sticla de vin, 5 beri si 2 pachete de tigari greu te tii pe picioarele tale intr-un club. Foarte greu. Ma balanganeam dintr-o parte in alta printre mesele si scaunele din lemn. Eram complet ametita de luminile puernice si colorate care imi intrau parca intentionat in ochi si ma orbeau. Muzica data la maxim ma asurzea complet. Ba chiar imi tiuiau urechile.
Ma durea rau capul si.... imi cam venea sa vars. Cum altcumva sa ma fi simtit?
-TREBUIE SA PLECAM EMMA!!!
-CE?~nu auzeam nimic din ce imi zicea Mara~
-HAI CU MINE!~imi zicea in timp ce ma prindea de mana~.
M-a târât pana afara. Unde ne puteam auzi cat de cat.
-Esti nebuna Emma?!
-Ceee ee??~ii zic eu ametita~
-Ma suna mama ta in draci! Nu i-am raspuns dar tre' sa te duc acasa.
-Ceee??? Nuuuu Maaaraa mai vreau sa stau...!
-Em.... esti beata rau.
-Ceeee? Ba nuuu.
-Okok in calitate de prietena a ta o sa te duc... la..la un suc , bine.
-BINE!
-La tine acasa.
-Bin— ce?
-Haihai. Acum Em!
Imi amintesc cum m-a tarat pana acasa ca pe un cadavru , vrand sa ascunda dovezile si sa stearga urmele crimei. Dar Mara Creis nu ar face niciodata asa ceva. Ar fi in stare fata cu praeul negru si ochii albastrii sa faca asa ceva? Fata cuminte sa fie prietena unei destrabalate ca mine, Emma Lotte. Vaiiiii cum asa ceva? Dar Mara a fost de multe ori salvarea mea .. si eu din pacate blestemul ei....
-Mara iti multumesc din suflet ca mi-ai adus-o acasa intreaga. Vrei sa intri?
-Nu multumesc. Ai mei ma asteapta si pe mine acasa.
-Bine. Noapte buna.
-La revedere. Pa Em!
-Paaaaaaaaaaa Maaaraaaa!!
Mama a trantit usa atat de tare ca am crezut ca se va crapa in doua cu tot cu peretii care o sustin.
-Ce a fost in calul tau mai fetit-o?
Emma Lotte fata a doi doctori cunoscuti - printesa? Ummm nu prea cred. Imi amintesc ca a urmat un lunnnnnng discurs despre reputatia mea si a lor si bla bla bla bla blaaaa. Dar acum... imi e dor de acele lungi predici. Atunci nu vroiam decat sa ma duc in camera mea si sa imi pun castile cu muzica la maxim. Nu sa fac teme si sa invat asa cum imi ziceau ei mereu. Dar acum... chiar as face-o. Tata era stresat si a fumat o tigara. Atunci am stiut de unde mi se trage...
Am urcat sus dupa o lunga liturghie , am trantit usa , mi-am scos hainele si am adormit in chilotii si sutienul pe mine , cu castile in urechi si muzica la maxim.
Urmatoarea dimineata m-am trezit zgudita de mamaca am pierdut prima ora. Aveam o greata excelenta.Numai de scoala nu imi ardea.
Dar bineinteles ca tata s-a oferit sa ma duca cu masina ca sa se asigure ca nu plec altundeva. Nici micul dejun nu l-am luat. Numai mirosul de mancare imi intoarcea burta cu susul in jos...
Cand am vazut cladirea pe care scria "Liceul..." nustiucare mi-am amintit ca asta e ultima saptamana din a 12-a. Si apoi numai party toata vara.
-EM!
O vad pe Mara fugimd spre mine.
-Ce s-a intamplat?! Nu ai venit la prima ora!
-Nu m-am putut trezi..... no asta e. Mare scofala....
-Ce ma fac eu cu tine....
Ma taraste ca pe acelasi cadavru pana in clasa. Profesorul de muzica era in spatele nostru.
Am intrat repede si ne-am trantit in banci... eu in ultima ea in prima.
Priveam cum toti se rodica strigand "BUNAAAZIUAAA" ca niste masini telegidate.
Ce roboti natangi.
-Domnisoara Lotte. Daca iti e lene sa te ridic inseamna ca stii la perfectie lectia de zi. La tabla.
Ma ridic buimaca din banca.
-Ce sunt oligocordiile?
-De unde sa stiu eu.
-Haide ca nu e greu.
-Oligofrene , na!
Clasa a izbugnit in ras.
-Stai j—
-Jos 4... stiu stiu. ~ ii raspund eu sec~
Am vazut privirea Marei. Parea socata. Parea ... dezamagita... ca un parinte care ii spune copilului sau ..." Te-am crescut mai bibe de-atat..". M-am simtit prost dupa. Nu e funny sa iti dezamagesti cea mai buna prietena. Eram atat de diferite , dar ceea ce conta era ca mereu ne intelegeam si ne ascultam una pe alta. Dar nu va mai fi la fel niciodata de acum..... si e viba mea.
Dandu-si parul negru si cret din ochi m-a intrebat in pauza.
-Ce-a fost in mintea ta? Cat de idioata poti sa fii?'
-Scuze....
-Nu mie... domnului profesor te rog.
-Dar—
-Acum Em!
Chiar i-am cerut scuze profului in ziua aceea. Nu stiu cum dar... mi-a sters si acel 4. Datorita Marei.
Tin minte ca atunci cand am ajuns acasa am strigat fericita:
-Mamii tatiiii azi nu am luat un 4!
Pareau foarte confuzi ceea ce ma amuza cumplit. Nici nu imi pot imagina ce cretinisme le-am cauzat. Si prin ce trec ei chiar in momentul asta. As vrea sa le spun ca imi pare rau si ca ii iubesc , dar ma tem ca asta nu mai prea e posibil. Am ratat.
Atunci inca credeam ca viata mea nu se va schimba cu nimic.  M-am trantit in pat si ca sa nu imi fac temele m-am facut ca dorm..... insa eram cu telefonul in mana si castile in urechi. Uram di inca urasc cand cineva imi spune ce sa fac. Sau maobliga sa fac ceva ce nu vreau. Sau orice in genul asta. De aceea ... am fost si din punctul asta de vedere torturata in locul asta. Acum chiar imi doresc sa fiu acasa la mamasi tata si sa imi fac temele in camera mea. Asta nu cred ca va mai fi posibil vreodata. Si ma intreb uneori cat voi mai rezista aici?? O zi, o luna, un an, 100 de ani? Daca as putea da timpul inapoi... as schimba multe lucruri... foarte multe. De fapt ... cred ca mi-as schimba chiar viata. Totul. Dar nu mai pot face asta. Va trebui sa traiesc asa de acum? Ce n-as da sa pot scapa de-aici.

Ce credeti despre cartea asta? Plictisitoare , interesanta??? Sa vedem cine are curajul sa imi scrie noi idei pe care sa le folosesc. Va provoc. 😉
❤️Ya