e groaznic , mereu a fost asa , mereu am fost asa , mintea mea inca se joaca cu trupul meu, un trup firav de altfel, cad prada amintirilor iar asta ma face confuz si incep a delira, un miraj ca-n desert, raman o frunza in vantul amintirilor, ca un poet neinteles, ca o oaie neagra printre celelalte, ca un ac intre paie, ca o picatura de lava in ocean...
oameni buni, nici cei mai smecheri teroristi nu sunt la fel de temut precum sunt amintirile, nici cel mai puternic glont nu doare cum dor amintirile si gandurile omului stingher, cu scaun la cap, nici cel mai al dracu venin nu iti produce agonia unei amintiri sau strigatul dupa ajutor produs de gandul la trecut..
nu e vorba ca devii mai trist , ci devii mai inchis, mai intim, mai nepasator, mai laş, mai temator, gandul te slabeste, amintirea de suflă ..
mintea omului ramane o enigma, suficient inteleasa sa iti dai seama ca e un dusman daca nu ajungi sa o hranesti cu ce-i place...
CITEȘTI
amintirile intruchipeaza cel mai periculos dusman
Fantastiqueehe, era iarna, 2011, ianuarie, ger cumplit, parca prevestea ceva, raceala dintre noi, care initial a fost asa calda si senina de parca uitasem de anotimpul rece, era vreo 10 ziua, oh ce zi, ce zi, o zi blestemat de superba, alba ca tenul ei, rece c...
