Ştiți ce-i oare după cer,
După stele, după lună,
După viață, după moarte,
După simplul "noapte bună"?
Este alb în jur cât vezi,
După toate nevăzute,
Şi durere în misteruri,
Doar cât sunt necunoscute.
Un spital din temelii
Alb e ca omătul viu
Şi, în loc de tărgi montate,
Stă cuminte un sicriu.
Din stejari bătrâni azi cresc
Doar sicrie anormale,
Ce aşeaptă la ferestre
Bolnavii de prin spitale.
Pe tavanuri sunt pictate:
Lună, stele şi o mare,
Viața omului să afle,
După moarte, un alt soare.
Bezna umblă elegantă,
Îmbrăcată-a carnaval,
Printre cei sortiți pieirii
În al sorții reci spital.
Patul meu e un sicriu
Făurit din ancestral,
Iară viața mea întreagă
Este însăşi un spital.
"Noapte bună" îmi răsună
Vocea unui om în şoapte.
Mă întind în patul morții,
Poate e ultima noapte.
