Alicia și ale ei povești | Volumul I

Tezeu Și Minotaurul

Aici în acest cap după cum va spuneam voi scrie legenda Mari Egee.
Este una dintre legendele antice a Greciei... Poate va întrebați de ce titlul se numește Tezeu și Minotaurul și nu Marea Egee... Nu vreau sa va spun nimic deci eu zic sa cititi singuri și veți afla ... 😊😉

Legenda:

La Atena era jale. Femeile plîngeau în hohot lîngă palatul lui Egeu. Iară bărbaţii, cu mîhnire, cătau spre ele şi tăceau.

- Ce s-a-ntîmplat ?... De ce-i atîta tristeţe în oraş ? l-a-ntrebat Tezeu pe tatăl sau, Egeu.

Şi regele, plin de durere, i-a povestit că mai de mult venise la Atena fiul regelui Minos de la Creta - ca să ia parte la nişte concursuri. Şi la concursurile acelea, fiul lui Minos, luptînd straşnic, i-a biruit pe toţi flăcăii care s-au întrecut cu el la jocurile din Atena.

- Atunci, beat de succes, fiul regelui Minos a jurat tare către prieteni că este gata să doboare şi taurul din Maraton. Taurul alb al lui Poseidon, răpus acum de tine ! a spus bătrînul rege lui Tezeu. Numai că planul său, făcut cu uşurinţă, a dat îndată greş...

- Taurul l-a ucis, pe semne ?

- Da. L-a ucis... L-a luat în coarne. Şi ca pe-o zdreanţă l-a purtat pînă aproape de Atena... Ajuns aici, l-a aruncat doar ca să-l calce în copite... şi bietul tînăr a murit...

- Iar voi l-aţi îngropat, fireşte...

- L-am ars pe rug şi l-am cinstit... Dar Minos, regele din Creta, auzind vestea, a venit cu arme. Ne-a asediat şi ne-a lovit, zicînd că noi sîntem de vină... Noi l-am trimis la Maraton... Iar Zeus, ce ţinea cu Minos - ştii doar că el îi e fecior !... - ne-a trimis foametea şi ciuma. În acest fel am fost înfrînţi... şi, drept tribut plătim cu jale, în fiecare an, lui Minos, şapte băieţi şi şapte fete...

- Ce face el cu aceşti tineri ?

- Vai nouă ! a grăit Egeu. Pe toţi îi vîră-n labirint, un palat mare de la Cnosos, cu zeci, sute de coridoare, de unde nu mai pot ieşi... Acolo îi sfîşie-o fiară... O fiară zisă Minotaur, ce-i de la brîu în jos ca omul, iar de la brîu în sus e taur...

- Dacă-i aşa, dă-mi voie, rege, să plec şi eu cînd dai tributul, şi să-l înfrunt pe Minotaur. Socot că am să-i vin de hac şi am să curm această crimă, pe care-o săvîrşeşte Minos asupra tinerilor noştri...

- Nu. Nu pleca !... a spus bătrînul. Nu pot să mai conduc Atena, decît avînd sprijinul tău. Povara anilor m-apasă şi forţele mi s-au sleit. Te-am aşteptat atîta vreme, şi vrei iar să mă părăseşti ?...

- N-ai teamă, tată drag... Ascultă... îmbrăţişează-mă mai bine, de bun rămas...

Şi cum la ţărm era trirema gata să pornească-n larg, Tezeu s-a dus întîi în templu şi-a adus jertfe Afroditei, i-a strîns apoi pe ceilalţi tineri, care alcătuiau tributul, şi le-a grăit voios aşa :

- Veniţi cu mine, n-aveţi frică !... I-am adus jertfe Afroditei şi m-am legat să o slujesc întotdeauna după plac, dacă şi ea o să ne-ajute. Puterea dragostei întrece, de-atîtea ori, pe-a altor zei. E cea din urmă oară, prieteni, cînd pleacă tineri din Atena. Iar noi ne vom întoarce-acasă, învingători şi sănătoşi...

- Dacă te-ntorci cu biruinţă, să pui triremei pînze albe, a rostit regele Egeu. Acuma iată-s agăţate pînze de doliu, sus, pe stîlpi. Şi eu, de astăzi înainte, spre depărtări am să privesc... Te-oi aştepta şi zi, şi noapte, să-mi vii, băiete, înapoi...