Plecarea

6......

Stăteai cu spatele, pe buștean, te-ai întors în secunda în care m-am oprit din alergat.

Fața ta fără nicio expresie era cu totul îndreptată spre mine, toată atenția distribuită mie.

Ca de fiecare dată de când te-ai întors.

Ochii tai erau gri.

Și-au pierdut culoarea de multă vreme.

Adoram felul in care mă pierdeam în ei la fiecare contact vizual.

Acum nu îmi mai transmit nimic.

Sunt prea goi ca să mai te faca să simți ceva.

Nici măcar frica nu o mai simt, sunt la fel ca tine.

Pielea alba, buzele culoarea lavandei și tot în negru îmbrăcat.

Maxilarul proeminent, ochii puțin în interior, cearcăne adânci.

Pari mai obosit, mai slăbit.

Te schimbi.

Sau poate că te-ai schimbat de mult dar eu nu am vrut să văd, am păstrat imaginea ta de dinainte.