Amitiri triste

11 4 0
                                    

Asta e o poveste scrisă într-o noapte
Într-o întunecată îngăndurată noapte,
Te-ai pierdut prin lucrăriile lui
Se găndea ce se întâmplă cu el,

A plecat în noapte
Nu se mai întoarce,
Era un necunoscut
Nici ea nu la cunoscut,

Plânge,când se simte abandonat
Anii au trecut și el era la fel de întristat,
Nu se găsea în lumea lor
A dispărut în lumea lui,

El spunea că nu te merita,că nu te prețuia
Tu nu îl lasai sa dispara,
El de lângă tine
A plecat,te-ai gândit la mine,

Lasă să vezi cum e să fi speriată
Te simțiai ca o epavă naufragiată,
Pe straziile întunecate după el ai mers
Cerneala de pe scrisoarea s-a șters,

Prin parcuri,ai mers nu era acolo
Prin scarile de bloc,nu îl gasești,
Tu erai cu inima îl iubești
El nu crede în iubire,

Ajungi la cimitir...
Frica să intri îți incremenește corpu'
Te plimbi pe acolo nu îl gasești
Aveai lacrimi arse în ochii,

Dai să pleci la un mormânt
Cu lama pe vene îl vezi,
Acel om frumos ce îl iubești îl revezi
Nu îți vine să crezi,că vrea să pună peste el pământ,

Te duci spre el
Te observa,
Îți spune:"De ce ai venit?"
"Te iubesc,deaceea am venit"

O să fiu liniștit
Acolo o să fiu prețuit,
Te iubesc
Te iubesc

Și-a pus capăt zilelor
Langă tine cine o sa mai fie,
Cine o sa te mai iubeasca?

Lumea Mea E FrumoasăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum