Diminețiile sunt tot mai triste

25 2 1
                                    

Într-o oglindă jegoasă mă privesc
Dintr-un coșmar groaznic,nu mă trezesc,
Lasă-mi sufletu' în sicriu să-mi putrezească
Demonii să mă iubească,

Am încercat să mă schimb,m-am schimbat
În omu' răutăcios,uite ce am devenit,
Nu vreau,nu accept să fiu în veci iubit
Poate în sicriu o să vă mai scriu,

Ploaia îmi udă haina jegoasă
La fel ca sufletu' meu,
La fel ca sufletu' tău
Conștiința îmi spune "locu' ți în groapă"

Mă plimb singur într-un cimitir întunecat
Nu îmi găsesc locu' de mult l-am uitat,
Prea mult timp,mi-a luat să mă întălnesc
Nu pot să scap din groapa ce o iubesc,

Diminețiile reci,de octombrie îmi vorbesc
Stau lângă o ceașcă de cafea,ce o iubesc,
De lunii de zile,simt că nu mai trăiesc
Nu mai are rost să te prețuiesc,

Diminețiile reci,de octombrie îmi vorbescStau lângă o ceașcă de cafea,ce o iubesc,De lunii de zile,simt că nu mai trăiescNu mai are rost să te prețuiesc,

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lumea Mea E FrumoasăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum