depression and some love//yoonmin

3

Nu am mai dormit de trei zile și pungile de sub ochi puteau confirma asta.
M-am certat cu ai mei și am făcut o prostie, am fugit de acasă. Știu, nebunesc. Dar m-am dus la unicul meu tovarăș, Taehyung, care locuiește singur, și sigur ai mei știu că m-am dus la el, deci nu am făcut nimic prostesc,nu?
Am vrut să vin la Tae pentru că nu mai puteam sta cu ai mei, mă prindeau când fumam sau mă tăiam și mă duceau imediat la psiholog, sincer, nu eram nebun sau ceva. Ma enerva asta.
Sunt un depresiv și ei știu asta, să se obișnuiască!

-Uite,mănâncă ceva!
- Nu vreau, Tae!
-Serios, Yoongi! Nu fi idiot? E vina Minnei?
-Dă-o... Nu.
-Atunci?
- Ai mei. Mă cred nebun.
-Pentru că pui tot la suflet și te rănești? Și eu te consider nebun pentru asta.
-Tae! Ei mă trimit la psiholog!
-O... E prea mult, zic eu. Totuși, mănâncă, te rog!
- Mă duc să fumez o țigară, după o să mănânc, promit!
-Ah. Eu mă culc, maine am repetiții, noapte bună, Yoongi!
-Noapte bună Tae, vorbim mâine mai multe...
- Bine.

Nu mă duceam nici pe departe să fumez, voiam să aflu cine îmi tot trimite mesaje și mă rănește în halul ăsta!
Am aflat că locația lui e aici, prin zona asta și am de gând să aflu cine este cel care îmi vrea răul.

0752: Bună Yoongi, știu că mă cauți, însă credeam că ești mai deștept și îți vei da seama că sunt un hacker, deci locația mea nu e aceia!

De unde ai știut că te caut?

0752: Hah, sunt deștept, în plus te urmăresc, ai uitat?

Ești nebun!

0752: Ce pot spune? Mă hrănesc cu tristețea ta.

Ce naiba?

《《♡》》