depression and some love//yoonmin

4

Eram din nou la psiholog, am încercat să mă omor. Mama când m-a găsit a țipat și mi-a tras o palmă ca după să îmi ia pumnul de pastile pe care le aveam în mînă.
Acum stăteam în fața idiotului ăsta, cum îl chema? Jin, parcă. Nu înteleg cum de e psiholog, e doar cu un an mai mare decât mine, hah.

-De ce ai încercat să faci asta?
-Pentru că nu mai suport. Lumea e prea crudă..
-Ce te face să crezi că e?
-Pai nu știu, principiile de genu daca nu ai bani nu ești acceptat, dacă ești slab și palid, arăți ca un mort și încă o dată, nu ești acceptat.
-Se întâmplă ceva de care ar trebui să știu? Dacă vrei îmi poți spune doar mie! Te abuzează cineva?
-Nu, pa.

Iau ghiozdanul și plec, mai mult fugind din camera psihologului. La sigur că ar spune tuturor, nu am de gând să spun nimănui nimic, o să rămână în mine.

0752: Bună!

Ce mai vrei acum?

0752: Am auzit că ai vrut să te omori!

Și? Care e problema?

0752: Nu vreau asta!

Parcă tu voiai să mor!

0752: M-am răzgândit!

Ești nebun!

0752: Bine, o să vedem cine se îndrăgostește de cine.

Ești de-a dreptul nebun!

0752: Mai vorbim, Yoongi!

Sau poate nu, pa!

0752: Pe curând, ne auzim mai târziu!

《《♡》》