TTL [ Time To Love ]

Capitolul 2

Am lăsat telefonul pe pat şi mi'am târât picioarele până la uşa de la intrare. Aish , ce idiot cu cine stie ce oferte tâmpite mai era ? Am deschis larg uşa şi am întâlnit ochii verzi ai lui Axel. Arata incredibil de bine . Înalt , blond , ochi verzi , un breton ciufulit pe partea stângă, ras pe partea dreaptă şi ceva şuviţe albastre la vârful bretonului . Purta o pereche de blugi rupţi prespălaţi , tenesi roşii şi o cămaşă albă , cu mâneci suflecate şi doi nasturi desfăcuţi şi să nu uit de celebrul lui lanţ cu însemne milităreşti pe care eu îl făcusem cadou acum un an cu ocazia împlinirii a 3 ani de când era BFF-ul meu .

- Să înţeleg că arăt bine ? m'a întrebat zâmbind cu gura până la urechi 

- Ar trebui să fii arestat pe viaţă pentru frumuseţe exagerată , dragule.

- Arestat pe viaţă în apartamentul tău ? a început să râdă , intrând în casă

Am închis uşa în urma lui şi m-am îndreptat spre bucătărie unde Axel caută ceva prin dulap.

- Dacă cumva cauţi chestii de +18 le am în camera mea dar ţi le pot face cadou pentru că acum nu mai am nevoie de ele .

- Nu caut ce crezi tu . Caut doar un pahar ca să îţi pun apa , să iei pastilele pe care ţi le-am adus.

- Oh ! am spus . Le-am schimbat locul . Bine , nu eu , el le-a schimbat . Oricum nu contează , voi arunca tot ce a atins el .

- Chiar tot ? m'a întrebat dându-mi paharul cu apă şi 2 pastile mici şi roz.

În privirea lui Axel era ceva straniu iar apoi am observat de ce devenise deodată trist. Paharul pe care îl aveam acum în mână era dăruit de el. Făcut special pentru mine.

- Oh, scuze frumosule. Voi arunca tot cu excepţia lui, am făcut semn spre pahar.

Fusese primul cadou când ne cunoscusem. Destinul a făcut ca amândoi să fim fani Linkin Park şi amândoi să fim la concertul lor susţinut în Vancouver, Canada în acelasi rând. Bateria aparatului meu murise după lungi sesiuni de poze cu Chester iar eu înjuram că nu pot face şi altele. Atunci a apărut în peisaj Axel care mi'a oferit aparatul lui cu condiţia să ne întâlnim la o cafea să îmi dea pozele şi să vorbim despre concert.

Am acceptat pe loc pentru că îmi inspira atât de multă încredere. În acea seară am fost printre cei 5 norocoşi care au mers în spatele scenei să vorbească cu cei de la LP şi evident a urmat altă sesiune foto.

Când ne'am întâlnit a doua zi pentru poze, Axel mi'a dăruit şi paharul pe care îl aveam acum în mână. Pe el trona poză făcută împreună cu formaţia, poza cu noi doi după concert cât şi semnul LP. Şi aşa am devenit BFF.

- Eşti mai bine?

Vocea lui Axel m'a trezit la realitate. Mă scana acum cu ochii lui mari şi verzi.

- Aha, am spus. Doar mă gândeam. Te holbezi la mine de parcă ai vrea să mă săruţi!

- Nah, mă holbam la ochii tăi albastrii care sunt cam roşii.

- Nu cred, am ţipat fugind spre baie.

- Eşti frumoasă oricum! A ţipat şi el în urma mea.