TTL [ Time To Love ]

Capitolul 1

Cap 1

Când am deschis ochii am simţit că pur şi simplu se învârte camera cu mine , având o groaznica senzaţie de greaţă. Mi-a luat câteva minute să mă dezmeticesc şi să îmi amintesc tot ce se întâmplase noaptea trecută .

M-am uitat la ceas şi am văzut că era 13:30 . M-am sprijinit pe coate şi am aruncat o privire prin cameră . Exact cum mi'am imaginat . Camera mea era întoarsă cu susul în jos , haine aruncate peste tot de nici nu reuşeai să vezi parchetul , parfumurile de pe măsuţa de toaletă erau şi ele pe jos , uşa şifonierului era larg deschisă iar înăuntru , pe un umeraş , atârna cămaşa lui.

- Ei fir-ar ! am spus şi m'am ridicat brusc din pat. Prima idee proastă pe ziua de astăzi pentru că ameţeala sau mai bine spus mahmureala m'a aruncat înapoi în pat . Planeta iar se învârtea în capul meu mult prea repede .

În mod clar , trebuia să mai stau în pat ceva vreme , apoi să mă ridic şi să arunc nenorocita aia de cămaşa pe geam sau să-i dau foc . Ambele variante sunau bine şi pentru că tot vorbeam de sunat , telefonul meu a început să vibreze de pe un morman de haine. M'am ridicat uşor din pat , înjurând toate firmele posibile de whisky şi tequila şi evident şi pe cel sau cea care mă suna şi îmi accentua durerea de cap .

- Cine'i ? am întrebat nervoasă

- Neatza şi ţie , rază de soare . Credeam că încă dormi .

- Axel !

- Chiar eu . Deci cât de rău te simţi pentru că judecând după vocea ta , nu are rost să te întreb dacă eşti bine .

- Mă simt...aish , n'am idee . am răspuns sec , dându'mi o şuviţă de păr din ochi . Camera se învârte cu mine , simt ca un cal m'a lovit în fata şi am o superbă senzaţie de greaţă .

- O să am un nepoţel ?

- Foarte amuzant , domnule perfect .

- Scuze , scuze . Nu mă înjura !

- N'am dispoziţia necesară . am răspuns râzând

- Dar de o vizită ai chef ?

- Îhm ? am întrebat mirată în timp ce soneria de la intrare suna . Stai puţin , Axel ! Este cineva la uşă.