Așa a fost să fie...

Provoacă-mă

(Citiți vă rog capitolul precedent fiindcă persoana mea nu a postat de un car de ani...nici eu nu mai țin minte despre ce era cartea asta. Citiți măcar sfîrșitul capitolului precedent ca sa va aduceți aminte...lol deci(fara deci) my love-te simți tu...sa incepem)

Echipamentul îmi venea de minune...privesc în oglindă și amintirile mă omoară. O lacrimă, una singură...o șterg hotarîtă. Îmi iau casca sub braț și îmi spun...
" Arată-i că poți. Nu mai ești micuța fraieră...ai crescut. Demonstrează-i că se înșeală"

Ies din camera bine cunoscută spre marea pistă care nu se schimbase deloc de la ultima mea cursă...
Mașină mea de curse în care obișnuiam sa particip a fost facută bucăți încă din ultimul race...dar după memoria mea , mai era una cu numărul 13 pe care am folosit-o la internaționale...

Pabllo: cum e viața de laș verișoară?
Eu: Pabllo, gura am alergie la proști...

L-am lăsat cu o față. Merg spre vechiul depozit de mașini cu casca la braț... Puteam sa mă jur că ultima dată acolo am
văzut-o. Dar na. Cred că iubitul meu văr nu a putut sa se abțină sa nu o arunce s-au ceva...

Eu: Pabllo!!! Unde e mașina...
Pabllo: ce te încinzi așa verișoară. Ai nevoie de mașinuța ta norocoasă? De ce nu ne întrecem? Cu oricare mașină. Depozitul e plin...cea care îți face din ochi e aleasa...
Eu: PROVOACĂ-MĂ!
Pabllo: te provoc...

Atîta mia trebuit...cum am auzit cuvintele sale nimic nu mă mai oprea...Privesc atent la vechiturile din depozit...numărul 29...asta e...urc fara sa privesc înapoi. Cîte amintiri...mă trec fiori doar atingînd fiecare buton din sutele pe care le mînuiam cu ochii închiși...

Pabllo: te las să te încălzești...așa ca pentru membru al familiei!
Eu:nu faci parte din familia mea... Spun numai pentru mine, trecînd cu viteza luminii prin fața sa... La start vere!

Pabllo merge spre negroidul sau cu numărul 1 logic. Ce sa mă aștept. Cînd eram in curse prin vremurile bune, avea aceiași masină cu numărul 100 acum i-a scos cei doi de zero...si a rămas unu cică...
Îl așteptam la start...fiind deja acolo... Cînd ajunge iese din masină si strigă fiindcă așa își arata el forța față de mine...

Pabllo:toți de pe pista! Trebuie să repet de 100 de ori?! 

Întra în mașina sa de curse uitînduse prin micul geam la mine. Priveam înainte cu toate că simțeam că se holbează la mine...casca era deja pusa și totul era așa cum trebuie...mînile îmi transpirau în mănușile de piele, gînduri peste gînduri îmi veneau dar nu mă dau bătută. E pentru Jimin...o fac pentru tine bby...
Sunetul de start nu a reușit sa sune cînd Pabllo deja începuse. Motoarele vuiau,adrenalina ce nu o mai simțisem de mult reapăruse. Focul din privirea mea cteștea din ce în ce mai mult ,iar dorința de al învinge era cel mai presus...
Virajuri peste virajuri...Pabllo se tot dădea înspre mine făcîndu-mă sa îmi pierd pista dar reveneam ușor... Marele cerc cel în care mi sa încheiat această carieră era la 3 secunde distanță...mă apropiam de acel loc iar Pabllo tot venea înspre mine. Exact același moment care îl simțisem la marele race...într-o secundă mașina mea primi o lovitura ce mă aruncase la cîțiva metri...inconștientă cu ochii închiși auzeam doar vuietele negroudului lui Pabllo si vocea sa ce mă irita deja...