Formarea unui întreg.

2

- Capitolul 2 -
Trei prieteni și un pariu

Emily

E o zi de luni foarte grea pentru mine. Sinceră să fiu, de-abia aștept să închid librăria și să plec acasă. După ce am petrecut sfârșitul de săptămână în compania celor mai nebuni prieteni, acum îmi doresc să fie încă o dată sâmbătă. Să trec nepăsătoare peste toată săptămâna aceasta care se dovedește a fi plină de probleme. Oboseala, stresul, durerea puternică de cap cât și câțiva clienți mai pretențioși m-au adus în halul ăsta și simt că îmi plesnește capul. Închid ochii și respir profund, îmi masez tâmplele prin mișcări circulare în speranța că ajută câtuși de puțin. Mă ajută până în momentul în care lângă mine se prezintă Alex și îmi perforează timpanele cu tonul său ridicat.

- Iubito! Ești bine? Iarăși durere de cap? spune bunul meu prieten în timp ce mă sărută ușor pe frunte.

- Da! Trebuie să recunosc că zgomotul produs de șantierul de lângă noi înrăutățește lucrurile și mă face să îmi blestem ghinionul.

- Vrei să îi dau în judecată pentru că au îndrăznit să îmi deranjeze iubita? Știi că pentru tine sunt în stare de orice?

Deschid ochii temătoare, știind efectul pe care îl are lumina puternică asupra lor.

Chipul lui Alex mă îndeamnă să râd și până la urmă așa fac. Încep să râd mai ceva ca o nebună. Prietenul meu este un actor desăvârșit.

- Nu este nevoie, Alex! Mulțumesc că încerci să îmi ridici moralul în momentul acesta, dar sincer nu mă poți ajuta cu aproape nimic.

- Lăsând gluma la o parte, cred că ar trebui să pleci acasă. Închid eu librăria azi! îmi zâmbește după care îmi face cu ochiul. Drept răspuns, îmi mișc ușor capul când spre stânga, când spre dreapta, semn că nu sunt de acord cu propunerea lui, dar nu se lasă învins și continuă până când cedez.

Eu și Alex ne cunoaștem din primul an de liceu. De atunci am devenit de nedespărțit. Lucrăm împreună de aproape doi ani și nu regret decizia luată atunci. Atunci au început toate problemele mele. Criza financiară m-a lovit în plin, am cheltuit mai mult decât am încasat, având drept urmare o gaură colosală în portofelul meu acum gol.

Atunci, ca și acum de altfel, aveam nevoie de capital și Alex m-a ajutat devenind asociat. Îi murise tatăl de puțin timp și a încasat asigurarea de viață a acestuia din urmă. Așa că am profitat de moment și i-am cerut să vină să lucreze cu mine la librărie.

- Hai, Emily! Nu fi încăpățânată! Închid eu azi! Nu este nicio problemă! Îți promit că o să încerc să nu dau foc la nimic.

Zâmbesc la gluma lui și mă uit la ceas realizând că mai sunt două ore până la ora închiderii. Până la urmă, nu rămâne foarte multe ore singur. Îl las în urmă pe Alex și mă îndrept spre birou pentru a-mi recupera geanta, până nu mă răzgândesc. Îi dau ultimele indicații, după care mă îndrept către parcare. Afară miroase a libertate, poate că exagerez, dar nu aș mai fi rezistat încă cinci minute în gălăgia aceea infernală.

Trebuie să fug acasă și să îmi iau picăturile mele miraculoase. Am nevoie de câteva ore de somn și liniște. Diseară este maratonul de film, ca în fiecare luni, iar eu trebuie să fiu în formă. De ce lunea este dedicată filmului? Simplu, dacă vinerea este seara poeziei la librărie, sâmbăta petrecută prin cluburi și o duminică cât se poate de aglomerată în sânul familiei, lunea ne relaxam în fața unui film bun. Nu vreau să fiu eu cea care strică atmosfera, în plus azi este rândul meu să aleg filmul.