You're mine H.S.

Capitolul 1.

Ziua care trebuia sa fie cea mai fericita, s-a transformat intr-una de cosmar. Ultima zi de scoala. Cine nu iubeste asta?

M-am trezit facandu-mi rutina de dimineata. M-am imbracat intr-o fusta cu talie inalta de culoare neagra si o camasa alba. In picioare mi-am luat balerinii negri. Am iesit pe usa, iar soarele cald de iunie m-a intampinat. Era o zi frumoasa. Iubeam astfel de zile in care soarele statea mandru pe cer aratandu-si puterea pe astfaltul incins.

Stateam in statia de autobuz. Aveam castile in urechi si ascultam Lana Del Rey. O iubesc. Volumul era la maxim deci nu puteam auzi ce se petrece in jurul meu. In statie a venit si prietena mea, Daisy. Eram prietene de cativa ani, dar ne intelegeam de minune.

Autobuzul a ajuns, asa ca am urcat in el. Dupa cateva minute, am inceput sa vorbim despre ce vom face vara asta. Ea pleca in America la niste rude. Se pare ca vara mea va fi foarte plictisitoare. Voi sta in casa ascultand muzica si mancand.

Curtea scolii era plina. Elevii asteptau, oficial, sa se incheie scoala. Pentru ei cred ca era vacanta din al doilea semestru. Mai in spate era asezata o scena improvizata pentru elevii care au discursuri si pentru director. Am stat cu Daisy pe o banca, asteptand profesorii. Elevii erau in grupuri. Nu aveam multi prieteni. Trec clasa a unsprezecea si pot spune ca inca nu m-am obisnuit cu liceul. Elevii sunt rai. Te judeca inainte sa te cunoasca. De aceea nu mi-am facut prieteni.

Prin fata noastra trec 'popularii' scolii. Nu stiu ce ii face asa populari...Banii taticului? Se vor duce la un moment dat. Printre ei se afla si bine-cunoscutul Harry Styles. Arogantul scolii. Dintre toti cei care fac parte din acel grup, el este cel mai mofturos. Nu stiu de ce toate fetele ii cad la picioare.

In curtea scolii rasuna un scartait, semn ca directorul va lua cuvantul. Dupa lungul discurs din fiecare an, elevii de clasa a douasprezecea si-au tinut discursurile de "la revedere" care de fiecare data ma fac sa plang. Nici nu imi vine sa cred ca peste putin timp voi fi si eu in locul lor.

Cum stateam eu in picioare, in spatele meu se aude un tusit fortat.

Cand ma intorc dau de niste ochii verzi care tin o privire nu tocmai calda.

-Nu am pe unde sa trec.

-Poti ocoli, ii spun eu pe acelasi ton ca al lui.

-Poftim?! spuse el surprins.

Nu cred ca se astepta la asta. De obicei, nu multa lume are curajul sa vorbeasca cu el asa. De cele mai multe ori, elevii fac exact cum spune el. Asa cred ca se astepta si la mine, dar nu. Nu ma voi lasa. Daisy m-a tras putin de mana in semn sa il las in pace, dar nu voi face asta. Harry a vazut gestul pe care l-a facut Daisy si a ras batjocoritor.

-Patetic.

-Patetic?! Tie iti plac autocaracterizarile, nu? Singura persoana patetica de aici esti tu. Tu si gasca ta de fitosi. Daisy, sa mergem. Nu vreau sa impart acelasi aer cu ei, spun si arunc o privire dispretuitoare.

Nu stiu ce este cu mine. De obicei sunt timida, nu am tupeu sa vorbesc cu ei, dar m-am saturat. M-am saturat ca toti cei din jur sa ma trateze ca pe o carpa.

-O sa iti para rau. Foarte rau.

Spusele lui Harry m-au pus pe ganduri. Nu cred ca imi va face ceva. Vrea doar sa intimideze. El chiar nu vede ca nu ii merge cu mine? Am lasat ca aceste ganduri sa ma paraseasca. Am mers in clasa pentru a ne mai vedea profesorul ultima data in acest an scolar. Ne-a spus mediile si am plecat acasa. Daisy statea aproape de casa mea asa ca ne-am hotarat sa mergem pe jos. Era o zi prea frumoasa, deci de ce nu?

Pe drum o masina neagra cu geamuri fumurii tot mergea in spatele nostru, iar eu m-am panicat. I-am spus lui Daisy, dar m-a linistit spunandu-mi ca sunt doar paranoica. Prefer sa o ascult pe ea decat sa imi fac scenarii in cap cu tot felul de criminali. Am lasat-o pe Daisy acasa, iar eu mi-am continuat drumul. Masina aceea tot era in spatele meu. Incep sa ma panichez. Noroc ca mai am putin si ajung acasa. Am intrat in curte gafaind si am incuiat poarta cu cea mai mare viteza. M-am uitat sa vad ce mai face acum aceea masina si, spre surprinderea mea, a plecat lasand urme de roti pe sosea.

In curte era mama, prinvindu-ma mirata. Ma bucur ca nu mi-a cerut explicatii, fiindca nu stiam ce sa ii zic. "Uhm...pai stai sa vezi. O masina neagra m-a urmarit pe mine si pe Daisy, iar eu, paranoica cum sunt, am crezut ca ma va omori."

Am urcat scarile, ducandu-ma la mine in camera. M-am schimbat in hainele de casa si am coborat la bucatarie sa mananc ceva. Mi-am luat un mar si m-am trantit pe canapea. Am pornit televizorul doar pentru a auzi ceva in camera. Mi-am luat telefonul si am intrat pe Twitter. Am dat cateva retweet-uri si l-am blocat. Deja ma plictisisem. Ce voi face eu toata vara?

Tata a venit acasa imbratisandu-ma pe mine si pe mama. Lucra pana tarziu la birou, dar astazi se pare ca este o exceptie. Dupa ce am vorbit despre ultima mea zi de scoala, am plecat sus lasandu-i pe ei sa vorbeasca.

Am dat drumul la muzica inchizandu-mi ochii si lasandu-ma purtata de versurile melodiei.

Will you still love me when I'm no longer young and beautiful? 

Will you still love me when I've got nothing but my aching soul? 

I know you will, I know you willI know that you will

Will you still love me when I'm no longer beautiful? 

-Draga, esti acolo?

-Da, mama. Poti intra, spun si dau muzica mai incet. S-a intamplat ceva?

-Stii foarte bine ca toata vara noi vom fi plecati cu afaceri. Asa ca ne-am gandit ca tu nu ai putea si nu ai vrea sa stai toata vara aici.

-Deci ma luati cu voi? spun eu entuziasmata.

-Draga, stii ca nu putem face asta, zise mama cu tristete. Ne-am gandit sa te trimitem intr-o tabara.

-Tabara?

-Da. Nu iti face griji. Vor fi si colegi de ai tai. Va dura o luna. Plecarea este peste o saptamana.

-Multumesc, multumesc, multumesc. ii zic eu sarindu-i in spate.

Mama zambeste si iese din camera. Am timp o saptamana sa ma pregatesc. Va fi perfect. Ma bucur ca nu voi sta in casa.

Vara a inceput.

Primul capitol. :)

Am incercat sa il fac mai lung, dar momentan asta mi-a iesit.

Sper sa va placa.