Capitolul 3.

707 55 14
                                    

Nu, nu, nu. Simteam cum sangele mi se duce in vine, iar camera se invarte. Ce vrea? Ceea ce ma ingrijoreaza mai tare este ca voi fi singura o perioada scurta. Noroc ca plec in tabara.

Am sarit in pat, afundandu-mi fata in pernele decorative. Imi venea sa plang, desi nu stiam de ce. Nu are ce sa imi faca. Abia am schimbat doua vorbe. Ma ridic incet pentru a nu ameti si ma indrept spre baie. Am nevoie de un dus lung si cald.

Planurile imi sunt intrerupte de o bataie in usa. In momentul acela am inlemnit. Stateam cu dusul in mana si parca nu mai stiam sa respir. De ce ma panichez atat de repede? Am devenit prea paranoica. Bataia in usa tot continua asa ca am decis sa ies din 'lungul' meu dus si sa vad cine era.

-Mama, m-ai speriat groaznic, spun respirand usurata. Ce e?

-Scuze, draga. Stii ca nu are cine sa intre in casa noastra. Am venit sa te anunt ca noi vom pleca. Ai mare grija si nu uita sa iti iei pastilele.

-Da, mama. Nu uit, ii spun zambind.

La varsta de sase ani am fost internata la spital, deoarece lesinasem pe strada. De atunci iau in fiecare zi  vitamine care se presupune ca imi fac bine. Mama insista sa le iau, desi eu ii tot repet ca nu ma simt diferit dupa ce le iau.

-Pa, scumpo. Ne auzim la telefon.

-Pa.

Si cu asta am revenit la dusul meu. M-am oprit inainte in fata geamului doar pentru a vedea simpla straduta atat de cunoscuta mie. A plecat. O piatra mi se luase de pe inima, dar gandul tot la ce voia el imi era.

Am dat drumul dusului si am intrat in cabina, fiind intampinata de mirosul de scortisoara care se afla in toata baia. Cum in dus iau cele mai importante decizii din viata, ma gandeam la ce voi face in tabara, singura, necunoscand pe nimeni. De facut prieteni e destul de greu pentru mine, nefiind sigura pe mine de cele mai multe ori si, cu siguranta, trebuie sa mai lucrez la asta.

Auzeam telefonul sunand, asa ca am injurat, fiindu-mi intrerupt dusul de doua ori pana acum. Mi-am pus un prosop pe mine si m-am dus langa pat unde se afla telefonul. Era un numar afisat, asa ca am raspuns, crezand ca este mama care suna dupa alt telefon.

-Ce faci, iubita?

-Poftim? Cine esti?

-Stii prea bine cine sunt asa ca ar fi bine sa stai in casa zilele astea si sa iti incui usile. Nu e bine ca o fata singura intr-o casa sa stea cu usile descuiate. Ia-l ca pe un sfat.

-Nu stiu cine eti si chiar nu iti inteleg ingrijorarea asa ca pot inchide telefonul.

-Nu vei mai spune asta cand te voi vizita in seara asta si ma voi juca cu tine, printesa.

Stateam cu gura cascata si ma tot holbam la eranul telefonului.

-Stii foarte bine ca te pot da pe mana politiei foarte repede, fiindca nu ai avut stralucita idee de a suna cu ascuns.

-O, dar nu o vei face.

-Si ce crezi ca ma va opri? Spun pufnanid.

-Consecintele care te vor astepta.

Si cu asta apelantul a inchis, lasandu-ma uimita. Ce se intampla cu ziua de azi? Numai de lucruri ciudate am avut parte. Nu m-am mai dus inapoi in dus, deoarece imi pierise tot cheful. M-am indreptat spre dulap si mi-am ales haine de stat prin casa. O pereche de pantaloni scurti si un tricou foarte lejer. Dupa ce mi-am pus lenjeria imi aud telefonul care ma atentiona ca am primit un mesaj. Mi-am intins mana dupa el, iar ce am vazut m-a ingrozit.

"Sper sa porti lenjeria asta neagra si cand voi veni la tine."

Stiu ca este foarte scurt, dar am vrut sa postez astazi, deoarece niste cititoare m-au rugat.


You're mine H.S.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum