Renaşterea

2- "Pădurea"

       Timpul îi trecea diferit în ultima vreme. În fiecare zi era alături de Andre și prietenii săi. Niciodată nu ar fi crezut că au atâtea lucruri în comun: muzica, iubirea față de lectură și interesul acordat supranaturalului. Ceva o atrăgea la acea fată, simțea că legătura lor este mult mai puternică decât părea a fi.
      Andre era fascinată de acea brunetă. Simțea că face parte din lumea ei, lumea lor. Voia să descopere mai multe despre tânăra Destiny și avea un plan.
     - Diseară mergem în pădure? întrebă șatena privind în gol
     - Nu cred că ar fi o idee bună, poate fi periculos, răspunse Destiny îngrijorată
     - Nu vom fi singure, toată gașca vine! încercă să o convingă
    După încă o serie de contraziceri Destiny cedă și acceptă să iasă în pădure cu Andre și prietenii ei.
     - Și dacă nu e ea? Am mai văzut muritori ce emană energii puternice, dar nu sunt ca și noi.
    - Ea este, Akio, sunt sigură, răspunse Andre bărbatului ce nu părea a îi oferi încredere
     - Diseară vom afla, adăugă un alt bărbat
     Fata oftă plictisită și nu le mai răspunse celor doi.
    
**
    - Andre! Unde sunteți? strigă Destiny îngrijorată

         - Bună domnişoară. De ce umbli pe străzi atât de pustii singură? Nu ştii că este periculos? un străin misterios se adresă fetei confuze, făcând-o să tresară
         Aceasta se întoarse spre el şi îl analiză grijulie. Părea de peste patruzeci de ani. Părul îi era negru şi lucios, ochii fiindu-i de un verde spălăcit. Câteva clipe fata nu spuse nimic. Încerca să descopere ceva la acel bărbat, dar nu reuşea. O energie stranie îl înconjura, creând în interiorul fetei teamă.
        - Trebuie să mă întâlnesc cu prietenii mei în pădurea aceasta, dar nu știu unde se află.
         - Vino cu mine, draga mea. Şi îţi voi arăta eu locul , ce zici? spuse bărbatul , păstrându-şi acel zâmbet, care-ţi făcea pielea de găină, pe chip
        Fără a-i răspunde, fata analiză pericolul în care se avânta. Era singură, lipsită de amintiri și fără apărare. Doar o pradă ușoară într-o lume ce părea periculoasă. 
         - În regulă, o să vin cu tine. răspunse bruneta inocentă care începu să simtă o urmă de îngrijorare în suflet, se gândi că poate este doar paranoia din sufletul ei
           Un timp merse după acel om până în inima pădurii. Privi soarele cum cobora leneş în văzduh. Acela era mesajul care anunţa vietăţile nocturne că le vine vremea. Sunete înfricoșătoare acopereau pădurea.    
         Animalele se trezeau din somn și se pregăteau pentru căutarea prăzii ușoare, așa cum era și ea.
          Pe neaşteptate, bărbatul se opri. Fata din neatenţie se izbi de spatele lat şi căzu pe iarba crudă. Umbrele copacilor alunecau pe iarba moale asemenea unor miasme, cuprinzând diverse forme. Un sentiment ciudat o bântuia pe fata care era acum speriată. Momentele în care îl privea pe bărbat, o făceau să înţeleagă că ceva nu era bine. Știa că nu făcuse o alegere corectă încă din momentul în care a spus că va merge cu el. Dar era disperată. Avea nevoie de ajutor. Dar se părea că nu nimerise unde trebuia.    
      Se simţea în pericol. Simțea de parcă răul invadase inima pădurii, înconjurându-o și amenințând-o. Era de parcă un val de pericol se năpustea asupra ei, dorind să-i devoreze inocența aparentă.
        - Nu înţeleg, parcă spuneai că o să mă duci la ei, spuse cu o voce tremurândă.
        Compania acelui străin făcând-o să se simtă din ce în ce mai cuprinsă de o frică ucigătoare.
         - Ce fată prostuţă. Răspunse acesta, râzând în hohote. Nu ştiu cine eşti şi cum ai ajuns în acest loc. Tot ce ştiu este că îmi e foame. Iar tu pari o gustare perfectă. continuă, vocea devenindu-i mai groasă
         În momentul următor ochii lui deveniră roşii ca sângele iar forma trupului său se schimbă, devenind o nouă creatură. Sunetul unor oase care se rup o făcură să tresară şi mai speriată. Era de-a dreptul terifiară. Începu să fugă urlând cât o ţineau plămânii. Ştia că era departe de populaţie şi că nu avea şanse să fie auzită. Dar continua să alerge, rugându-se la Cel de Sus,așa cum îi zicea ea. După câteva clipe de ţipete, o serie de rugăciuni pe care nu avea habar de unde le știa şi de fugă se opri istovită în apropierea unor copaci, ascultând zumzetele ce îmbrăcau pădurea.
         Părea că a dispărut. Era de parcă fusese doar imaginaţia sa. O fantasma a creației sale înfricoșate. Se rezemă de trunchiul unui copac, încercând să îşi reducă pulsul la un nivel cât mai normal. Inspira și expira sacadat, încercând să găsească o soluție. Dar nu avea noroc. Toate amintirile ei erau închise într-un colț întunecat al minții ei.
        Nu după mult timp reuşi să se liniştească. Dar soarta părea că refuză să ţină cu ea. De nicăieri, acea creatură oribilă apăru. Fata ţipă cu putere, aruncând afară tot aerul de care plămânii ei dispuneau. Închise ochii, ştiind că acela avea să îi fie sfârşitul. Acel monstru avea să îi ia viaţa pe nedrept, iar ea nu avea cum să se apere. Regretele şi tristeţea îi acoperiră sufletul. Nu dorea să sfârşească în acest mod. Lacrimile începură să îi picteze obrajii palizi. Buzele rozalii şi crăpate din cauza frigului tremurau neîncetat, aşteptând să simtă monstrul cum urma să o omoare.

______________________________________________________

Pam pam pam😂 Capitol nou, puțin suspans și începutul aventurii. Continuarea nu o să fie cea pe care o știați. Jessie nu o mai salvează de această dată, ăsta e singurul spoiler pe care îl ofer😉

Nu uitați să lăsați o parere😘