She's Only 17 [Hoseok FF]

3

Am intrat in cladirea uriasa. In secunda cand am intrat pe usa, mirosul specific de spital m-a lovit, dar am ales sa il ignor. Nu aveam un plan. Nu stiam ce vom zice daca cineva ne intreaba ce facem acolo fiindca nu cred ca ne va spune cineva ceva... avand in vedere ca doctorii sunt obositi, agitati si ocupati, e foarte multa lume aici, nu prea cred ca o sa aiba cineva fix grija noastra. Mergem spre lift si ne urcam in el. Apas butonul cu numarul 1.

-Vrei sa ne despartim? Poate ii gasim mai usor.

Nicoleta da din cap in semn afirmativ uitandu-se in fata, la usa liftului.

-Atunci eu o iau in dreapta, iar tu in stanga.

Se aude un ,,Clinck", iar usa liftului se deschide. Noi nici nu ne mai uitam una la alta si pornim direct spre directile stabilite. Sunt imbracata normal, nu pot arata suspect. Holul este lung, scaune sunt plasate pe peretele din stanga mea, iar in drapta sunt geamuri. Nu sunt foarte multi oameni aici. Parca incepe sa imi placa si sa fie distractiv. Ma simt chiar bine. In 10 minute constatez ca nu sunt la etajul asta si ar trebui sa merg la al doilea.

Hoseok POV

Jimin si Jungkook au plecat acasa fiind prea obositi asa ca se vor intoarce maine. Namjoon si Taehyung au adormit pe fotolile din camera de spital al lui Jin. Isi deschise ochii pentru cateva secunde cand a ajuns la spital, dar apoi i-a inchis si nu i-a mai deschis nici pana acum. Doctorul a spus ca a intrat in coma si nu stim cand si daca o sa se mai trezeasca. Eu stau pe un scaun de pe hol. Si astept. Dar nu stiu ce astept. Oare asta e sfarsitul nostru? Fericirea chiar nu e permanenta? Am avut succes pana acum, sigur ca am trecut si prin clipe grele, dar niciodata asa de grave. Scot un oftat greu. Daca Jin nu se mai trezeste? Ce vom face?

Grace POV

Am trecut de etajele 2 si 3, dar nu i-am gasit. I-am dat mesaj surorii mele ca nu i-am gasit la primele 3 etaje asq ca poate sa se duca cu liftul direct la etajul 5 in timp ce eu i caut la etajul 4. Nu prea stiu cum arata, dar presupun ca daca vad asiatici purtand haine care arata mai scumpe decat viata mea, ei sunt. Ma plimb 5 minute pe acolo, iar cand cred ca nu sunt sanse sa ii gasesc, il vad pe unul din ei. Pare ingrijorat. Sta jos. Ma asez la cateva scaune indepartare de el. Imi scot telefonul si ii fac subtil o poza trimitandu-i surorii mele.

Nicoleta: OMG. Da! E Hoseok!
Grace: Super. Si acum ce ai de gand sa faci?
Nicoleta: La asta nu m-am gandit.
Grace: Genial.

Hoseok parea pe jumatate adormit. Ma uitam la el atent si il studiam din cap pana in picioare. Se vede ca este mai in varsta decat mine. Poate cu vreo 5 ani? Poate mai mult?
Inca avea hainele de la concert pe el. O vad pe sora mea apropiindu-se de noi. Se uita prima oara la mine, apoi la el. Nu merge in pas grabit. Pare relaxata, dar stiu ca in sinea ei are emotii si urla de bucurie. Se aseaza pe scaunul din dreapta mea. Pe hol e liniste in ciuda faptului ca sunt multi oameni pe aici.

-Si ce o sa faci acum? Soptesc eu.

-Stam aici toata noaptea fiindca poate auzim ceva. Sopteste si ea la randul ei.

-S-o crezi tu ca stau aici toata noaptea. Stai tu aici, eu plec.

-Te rog, stai cu mine. Nu ma simt bine singura si ma simteam slabita cand mergeam. De parca am facut prea mult efort, iar acum imi este greata.

-Macar esti in spital. Si daca ti se face prea rau, spune-i unei asistente sau ceva de genul. Poti sa ii spui si de celelalte simptome ciudate pe care le ai. Eu plec.

M-am ridicat de pe scaun si am pornit spre casa lasand-o singura pe sora mea. Este destul de matura pentru varsta ei. O sa se descurce ea.

Am iesit din spital si m-am indreptat spre directia casei mele. Fanele inca sunt acolo, dar acum sunt mai multe. E noapte afara, dar orasul e destul de luminat. E placuta linistea, iar noaptea e frumos sa te plimbi pe strada. Cel putin aici. Nu stam chiar asa departe de spital. Sunt multe spitale aici, noroc ca au spus la televizor la cere spital este dus cantaretul fiindca daca nu spunea, probabil stateam sa cautam. Sau cel putin Nicoleta statea fiindca eu nu mi-as fi pierdut timpul cu asta. Dar parca incep sa ma simt vinovata. De ce am lasat-o singura? Daca se intampla ceva? Mama o sa ma omoare. Trebuie sa ma intorc.

O sun, dar nu raspunde.
Merg sa o caut, dar nu e acolo.
Nu o vad.
Nu raspunde.
Nu e aici.
Unde e?