A Tale of A Kingdom The Threatened Throne

Capitolul 2

- Vedeți stânca aia mare din față? Se numește Stânca Leului. După ce vom trece de ea, vom ieși din Kansor, iar după puțin timp vom ajunge în Pădurea cu Ochi. Fiți pregătiți! Ser Mattes ne- a avertizat că e un loc periculos.

Ben vorbi ca și cum ar fi fost un ghid turistic, însă el era liderul acestei misiuni de recunoaștere. Era cel mai vârstnic om din cei patru trimiși în pădure de Lordul Cavaler. Călărea în fața celorlalți pe armăsarul său negru, privind de jur împrejur.

Axel era imediat în urma lui, călare pe un cal alb și cu părul său blond și lung fluturat de vânt în spate. În fine, ultimii în coloană erau Tayne și Umyr, neschimbând nici o vorbă între ei. Ambii călăreau doi cai bruni, care nechezau continuu. Tayne se uita în gol cu ochii săi căprui, neschițând nici un gest la glumele lui Umyr, la care Axel și Ben râdeau în hohote.

Umyr, soldatul cu părul negru și creț, cu ochii negri ca onixul și cu barba răsfirată avea de departe cel mai dezvoltat simț al umorului. Nu era însă la fel de priceput la lupta cu sabia. Era mult prea lent, destul încât ceilalți cavaleri să parieze că în cazul unui atac, acesta nici nu va apuca să-și scoată sabia din teacă. Totuși, Ser Mattes l-a trimis în misiune. La capătul opus al priceperii în lupta cu sabia, se afla Tayne. Cel mai tânăr dintre ei a învățat să mânuiască spada de la o vârstă fragedă. Chiar Mattes Voryn l-a lăudat pentru iscusința sa și a spus că demult nu a mai văzut atât potențial la unul dintre soldații regelui. Acum, el se afla la prima misiune în afara orașului si probabil de aceea era atât de tăcut și concentrat. Oricum, avea lângă el sprijin în cazul unei lupte. Ben era un bărbat masiv care lupta foarte bine și agresiv, iar Axel era rapid și viclean.

- Hei, Tayne, ți-ai înghițit cumva limba? Mai scoate și tu un cuvânt! Arăți ca și cum ți-ar fi picat greu mâncarea de dimineață. Umyr zâmbi când i se adresă.

- La ce tot meditezi acolo? întrebă Axel.

- La fata pe care ai văzut-o săptămâna trecută când patrulai prin oraș, oare? Da, știm despre iubirea ta secretă, spuse Axel după ce se uită amuzat la el.

- Așa e! interveni în vorbă și Umyr. Ne-a spus Brown. Ne-a zis că e una dintre cele mai frumoase fete simple din oraș pe care le-a văzut. A putut jura că în alte haine ar fi arătat ca o prințesă din basme. Ai gusturi bune, cavalere!

Ben deschise gura:

- Am și eu o variantă băieți! Cred că se gândește la cum să o impresioneze. Îți vând eu un pont băiete! La întoarcere vei apărea însângerat și prăfuit în fața ei. Poate te va lăsa să te speli la ea, iar de acolo știi tu ce trebuie să faci.

- Dar ai grijă să nu mergi mai departe! Știi ce se va întâmpla apoi cu tine, adăugă Axel.

Tayne tot nu scoase nici un cuvânt. Ceilalți se uitau enervant de atenți la el și până la urmă n-au mai zis nimic. Toți patru își continuau călătoria. Au ajuns în dreptul Stâncii Leului. Practic, caii mai trebuiau să facă câțiva pași și cavalerii ieșeau din Kansor. Între granița dintre orașul regelui și următoarea așezare din Crownshold, Gladtown, se vedeau doar întinderi mari de verdeață și păduri. Bineînțeles, cea mai cunoscută dintre ele era Pădurea cu Ochi, un loc unde s-au întâmplat evenimente notabile din istoria regatului. Aici, se spune că unul dintre primii regi, Vicker I, împreună cu ostașii săi, au vânat într-o noapte leii din pădure și i-au întemnițat în catacombele din interiorul palatului. Menestrelii au compus poezii și cântece despre acest fapt, rămas în memorie ca "Noaptea în care vânătorii au devenit vânați". Un alt lucru s-a întâmplat în urmă cu 150 de ani, când locuitorii regatului s-au răzvrătit împotriva Coroanei și i-au răstignit pe rege și pe regină. Pentru faptele comise de cei doi, aceștia au avut numele șters din toate manuscrisele și au rămas în amintirea tuturor ca "Regii Răstigniți".