A Tale of A Kingdom The Threatened Throne

Capitolul 8

A trecut o zi de când Ser Mattes a plecat în căutarea lui Axel, Tayne, Umyr și Ben, fără să știe că ultimii doi sunt morți acum. El era însoțit de încă trei Păzitori ai Coroanei, printre care un bărbat puțin mai în vârstă decât el, cu barba sură, fața osoasă și ochii verzi pe nume Hamil, unul cam pe la vreo patruzeci de ani, înalt și solid, cu un mic smoc de păr în față pe nume Thran și altul ce nu avea mai mult de douăzeci de ani, cu chip luminos  și păr șaten deschis pe care îl chema Seth. Cei patru au înoptat într-un han, fiind atât de obosiți încât au adormit de cum s-au trântit în paturi. Dimineața următoare au plecat degrabă, fără să mai mănânce micul dejun oferit de proprietarul hanului. Au străbătut cam o milă și jumătate și nu și-au spus nici o vorbă unul altuia. Ascultau ciripitul păsărilor din văzduh și uneori nechezatul cailor. Ser Mattes era în fața lor, aproape de el călărind Thran, iar în spate mergeau braț la braț Seth și Hamil. După alte câteva mile parcurse, Seth zise:
-  Ar trebui să ne oprim să mâncăm și să bem ceva! Lacul este foarte aproape de noi și sigur vom găsi ceva de mâncat în pădure, poate vreo căprioară.
-  Sper că nu o să începi să te plângi cum ai făcut aseară că te doare fundul de la șa! Spunea mâhnit Thran.
-  Și calului îi este foame și sete! S-ar putea să leșine!
-  Pentru cal vom opri dacă va leșina!
Seth oftă îndelung.
-  Explică-mi, Mattes, de ce l-am luat pe puștiul ăsta cu noi?
-  E un luptător bun! De genul lui Tayne. Ai fi surprins să-l vezi!
-  Mie mi se pare prea pretențios și copilăros!
-  Și nu-ți amintește de cineva în tinerețe, zice Lordul Cavaler privind subtil către Thran.
-  Prostii! Eu nu eram așa!
-  Dacă zici tu... În fine, Seth, nu ești singurul căruia îi este foame sau sete, dar nu ne putem opri până când nu vom ajunge în Pădurea cu Ochi!
-  Și de acolo ce facem? Întrebă Hamil.
-  Vom vedea! Este un loc prea imprevizibil pentru a putea urzi acum planuri.
-  Deci, să înțeleg că ne ducem avântați, dar orbi și nepregătiți în același timp acolo! A comentat același Hamil.
-  Dacă nu-ți place, poți să faci cale-ntoarsă până la Palat! Grăi Mattes foarte calm.
Fără alte cuvinte de adăugat, Păzitorii își vedeau de drum în continuare. Vremea de afară le era prielnică. Era destulă răcoare, vântul bătând lin, dar des. Le-a luat destul timp până să ajungă în pădure. Soarele deja era gata să apună și odată cu el și alte vietăți ale naturii. Altele începeau însă să iasă din bârloguri, simțind aerul rece al nopții. Mattes și-a îndeplinit deocamdată sarcina, ajungând în Pădurea cu Ochi. Restul misiunii o vor face mâine dimineață. Acum, toți erau obosiți. Chiar și el. Au hotărât să înopteze acolo, după ce au găsit un loc bun, ferit, cu mulți pomi și multe tufișuri. Fiecare și-a împărțit sarcinile. Seth s-a ocupat de cai, Thran  a adus lemnele pentru foc, Hamil a luat apă, iar Mattes a găsit mâncarea. Lordul Cavaler a adus pe proprii umeri o căprioară. După ce focul s-a aprins, Păzitorii au stat de vorbă mult timp. Cel mai vorbăreț dintre ei era Hamil. Acesta povestea despre întâmplările sale din copilărie și cele cu fosta nevastă. Erau foarte lungi și captivante. N-aveai cum să te plictisești când le ascultai.
-  În regulă Hamil, cred că ne sunt de ajuns istorisirile tale, zice Mattes, vizibil amuzat.
-  Bine atunci! Să povestească altcineva! Thran, tu stai de câteva ore înțepenit pe bușteanul ăla. Ce zici să-ți  folosești limba?
-  Ca să ști, Hamil, mi-am folosit limba într-o seară în care nevasta ta era singură acasă! Thran râse în colțul gurii, apoi își arătă limba.
Hamil adoptă o față serioasă, cu ochii măriți și buzele adunate. Trase în piept o gură mare de aer.
-  Ei bine, bănuiesc că din cauza asta te-ai ales cu o astfel de mutră! Râse din toți rărunchii, precum au făcut-o și ceilalți.
-  Sper că alte detalii delicate nu mai aveți de adăugat, zise Mattes. Aș vrea totuși să mă culc.
-  Fie! Păstrăm și pentru mâine niște povestioare.
Noaptea a fost una liniștită și a trecut repede peste cei patru cavaleri, care au dormit foarte bine. De cum s-a trezit, Mattes s-a dus până în pădure cu un mic săculeț ca să culeagă câteva fructe. Spre surprinderea lui, acolo l-a întâlnit pe Seth. Acesta era rezemat de trunchiul unui copac și mânca un măr.
-  Seth, ce-i cu tine aici?
-  După cum poți vedea, foamea mi-a întrerupt somnul. Mușcă din fruct cu poftă. Ăsta e cel mai bun mod de a-ți începe ziua!
-  De acord cu tine! Și eu am venit să culeg câteva fructe! Ne vor prinde bine pe drum. Astăzi nu se știe cât timp vom merge! S-ar putea să căutăm până la următoarea înserare!
-  Eu sper să-i găsim azi! Ce fac Thran și Hamil?
-  Ultima oară când i-am văzut, sforăiau, dar poate s-au trezit întretimp!
-  Atunci să luăm fructele și să ne întoarcem! Apoi să continuăm misiunea!
Mattes îl aprobă din cap pe mai tânărul său camarad. Au adunat în sac cât de multe fructe au putut să adune, iar apoi s-au întors la locul unde unde au dormit. I-au găsit trezi pe Hamil și Thran, care se spălau cu apa rămasă în bidoane.
-  V-ați trezit! Ce bine! Trebuie să plecăm imediat, să continuăm căutările, le spusese Ser Mattes.
-  Atât de repede?
-  Cu cât ne grăbim, cu atât șansele să-i găsim mai rapid cresc!
-  Dacă îi vom găsi!
-  Gândește pozitiv, Thran, i se adresă Seth.
-  Poți s-o faci tu pentru mine, copile!
-  De ajuns! Strângem ce avem de strâns, punem șeile pe cai și apoi plecăm, ordonă Mattes.
Ceilalți au urmat ordinul, au încălecat pe cai și și-au văzut de drum în continuare. Hamil călărea aproape de marginea stângă a cărării. Ochii lui erau ațintiți când în față, când la scoarța copacilor și la corola lor. Uitându-se în jos, acesta observă o pată roșie în iarba verde.
-  Opriți-vă puțin!
-  Ce este, întreba Mattes după ce i-a dat pinteni calului.
Hamil s-a dat jos de pe cal și s-a apropiat să vadă din nou pata.
-  Aici este sânge! Este uscat. Trebuie să fie aici de câteva zile!
Mattes privi plin de curiozitate. A venit și el mai aproape.
-  Hei, poate este doar gândirea mea, dar nu cred că ne ajută descoperirea unei pete de sânge! Din contră, ar trebui să ne îngrijoreze! Se alarma Thran.
-  Nu știm sigur dacă e sângele unui om de al nostru, zise Mattes.
-  Chiar așa? A mai fost cineva recent în Pădurea cu Ochi cumva? Cea mai apropiată așezare e la câteva sute de mii de pași îndepărtare, pentru informație, comenta ironic același Thran.
-  Majoritatea sătenilor de acolo au cai, armăsari puternici și puteau călări până aici ca să vâneze!
-  Îmi place modul tău de a te contrazice! Mattes, fi serios, nimeni nu vrea să vină aici! Uită-te la locul ăsta! Mie îmi dă fiori și pe timp de zi!
-  Doar ție, se amestecă Seth.
Hamil cerceta locul în continuare și a mai descoperit ceva.
-  Veniți și aici! Iarba este mai moale decât era în alte locuri, iar acolo zăresc urme de bocanci. Sunt patru, diferite între ele!
-  Ochi de vultur, zise Mattes zâmbind.
S-ar putea să avem o pistă foarte bună!
-  Deci, urmăm drumul acesta?
-  Da!
-  Instinctul îmi spune că ceva n-o să fie în regulă, grăi Thran.
-  Thran, crede-mă, dacă iscusința ta cu sabia era la fel de slabă precum instinctul tău, nu te-aș mai fi luat cu mine!
Păzitorii au urmat drumul croit prin iarba tăvălită. Hamil era în fața lor, în caz că va mai observa ceva. Cu fiecare pas al lor, ajungeau în zone mult mai umbrite și misterioase ale pădurii. Hamil se opri aproape de malul pârâului  și le făcu semn celorlalți să facă la fel.
- La naiba, a zis uitându-se la apă.
- Alte idei mai aveți, întreba Thran.
- Urmele se opresc aici, spunea Hamil privind către colegii săi.
- Bănuiesc că nu ne rămâne decât să traversăm pe malul celălalt.
Caii au început să se agite.
- Nu par foarte încântați de planul tău, Mattes!
- Îi vom lega de copaci. Apa nu este învolburată. Putem trece!
Din stânga lor se auzeau foșnete în tufișuri.
- Ați auzit și voi, a întrebat încet Seth.
S-au dat ușor jos de pe cai și au dus prudent mâna la săbii, pregătiți să le scoată. Din ascunzișul pădurii ieși un bărbat îmbrăcat predominant în negru urlând și avântând sabia amenințător.
- Nu mișcați, ordonă acesta prinzând sabia cu ambele mâini.
- Ăsta pare a fi cam prost! În caz că n-ai observat, noi suntem patru, se adresă Thran bărbatului din fața lor.
- Cine ești, fu întrebarea lui Mattes.
-  Cantos! A răspuns fără vreo ezitare.
Se uita atent la uniformele Păzitorilor și a remarcat blazonul cu cele două săbii încrucișate și călărețul de pe pieptarul lui Mattes.
- Voi sunteți Păzitorii Coroanei, cei aflați în slujba regilor, nu-i așa?
Uimit, Ser Mattes replicase:
- De unde ști?
- Iar tu ești Lordul Cavaler, liderul lor!
Fără alte replici, din tufișuri ieși și Tayne. Privirile celor patru cavaleri schițau uimirea. Cantos își puse lama în teacă. Tayne se apropie și se duse în dreptul lui Mattes. Cel din urmă se uită atent la el și îl îmbrățișă părintește.
- Pare că ești bine! Mă bucur!
- Și eu, Ser!
Ceilalți cavaleri au venit și l-au atins prietenește pe umăr.
- Îmi pare bine să te revăd, Seth!
- Și mie că acum e cineva mai tânăr prin preajmă, zise râzând.
- Tayne, unde sunt ceilalți? Umyr, Axel, Ben?
- Umyr și Ben au murit, zise el cu glasul moale.
Capetele celorlalți s-au aplecat către sol.
- Axel unde e, interveni Hamil.
- E o poveste mai lungă, ce are legătură și cu el. Privea spre Cantos. De fapt, are cu mai mulți ca el. Vă putem povesti totul în drum spre Palat!
- Ne putem încrede în omul ăsta?
- Da! Jur pe cuvântul meu de Păzitor!
- Ce zici, Mattes? Decizia e a ta.
- Bine! Vine cu noi! Oricum, s-ar putea ca lumea de la Palat să aibă nevoie de noi. Unde vă sunt caii?
- I-am pierdut, spuse stânjenit Tayne.
- Nemaipomenit! Spunea ironic Thran.
- Seth, Tayne va veni cu tine, iar Hamil, tu îl vei lua pe Cantos! Să mergem acum!