Taverna poeților

8 2 1
                                    

De departe se vede o lumină difuză
Este veșnica tavernă fără muză
Aici poeții ștersi de timp iși fac veacul
Cu foi scrijelite,semnează pactul

Mă așez la o masa in colț de lume
Chem hangiul,neștiind de al sau nume
Îl intreb șoptit,despre tainele locului
Mi-a răspuns neatins,poeții focului

Am rămas nedumerit privind în jur
Oameni cu capul în foi cu pixul dur
Scriau cu patos și sorbeau cu sete
Hangiul oferea licori să-i îmbete

Foi pictate efemer de-o muza moartă
Poeți feriți de lumea limitată
Nimeni nu dădea o privire pe ei
Nu conta,trăiesc pentru idei

Atmosfera era sobră și mohorâtă
Creația frumoasă,din soarta urâtă
Penița le conducea mâna clar
Ca noi să citim limpede și rar

Cuvântul este un dar prețios
Lumea îl consideră deprisos
Dar el nea creat,intr-o suflare
Fără el lumea încet dar sigur,moare

Gânduri printre umbreUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum