Ape limpezi,ca cerul ce-l străbat
Luminos prin sufletul ce-l complac
Filozofia unei secunde eterne
Ochii minții ce te vor discerne
Floare a care-i petale rămân neclintite
Din încăpățânarea unei inimi rănite
Te voi culege din al tău pământ zbuciumat
Și te voi planta în inima mea
Cu pământ curat...
Bujor de pasiune nestinsă
Te voi aprinde în fiecare veac mirific
Apoi să simți ce simt și să amplific
Voi avea răbdare,cu fiecare petală ruptă
Să mă bucur de înflorirea ta atent prin lupă
Am să îngrădeasc spinii și mărăcinii
Dar iți voi oferi libertatea luminii
Cupola de grijă,ce o port în spate
Este rodul unei decizii atent luate
Timpul sta in loc,truda a fost enormă
Acum stau pe margine de infinitate
Este superbă,floarea ce acuma dă roade
Frumoasă ca o dimineață în Eden
Și curajoasă ca o luptă în infern
Te încăpățânezi să-ți arați sclipirea
Te ascunzi să-ți arăți mâhnirea
Dar sub cupola de lacrimi ale trecutului tău
Văd cum înflorești în pământul sufletului meu
CITEȘTI
Gânduri printre umbre
PoetryPrimul volum "Vinerea neagră" recunosc ca a fost un volum prin care am încercat sa mă familiarizez cu mediul Wattpad și să primesc un anumit feedback. În cel de-al doilea volum "Gânduri printre rânduri " îmi propun sa fiu mai activ și să-mi depășesc...
