Accidentul

~Capitolul 1~

                           ~Endou~

De ceva vreme sora mea nu m-a mai sunat. Nici Gouenji nu mai era la fel. Se schimbase de cateva saptamani incoace. Abia mai facea ceva bine. Statea pe banca mai mereu si abia ajuta echipa. Ca cel mai bun prieten al sau ma ingrijoram pentru el. Ieri si alaltaieri n-a mai venit la antrenamente. Si cei din echipa au observat schimbarea sa brusca de comportament insa au zis ca e una trecatoare. Acum stateam pe canapea cu Natsumi in brate privind un film. Ea adormise,eu fiind inca treaz. Ceasul de langa televizor arata ora 4. M-am ridicat de pe canapea usor fara s-o trezesc pe sotia mea care dormea ca un ingeras. Am dat sa iau o patura din dulap pentru a o inveli insa mi-a sunat telefonul alarmat. Am lasat patura luand telefonul. Era un numar necunoscut asa ca am raspuns,posibil o greseala.
-Buna seara,aud o voce de femeie, Fuyupe.
-Buna Fuyupe.zic somnoros. De ce m-ai sunat la ora asta?
-Mamoru-kun vin-o cat de repede poti la spital.zise cu o voce grava.
-De ce?intreb panicat
-Vin-o cat de repede poti. Vei primi detaliile cand vei ajunge aici. Grabeste-te.
-Bine.zic. Vin acum.
Am dus-o mai intai pe Natsumi in dormitor invelind-o si sarutand-o pe frunte. In bucatarie i-am scris rapid un bilet pe care l-am lipit de frigider.
  "Daca te trezesti si eu nu sunt acasa
    inseamna ca sunt la spital.  
               Te sarut,Endou."
Ma incalt grabit si fug spre masina. Bag cheia in contact grabindu-ma sa ajung la spital. Cum am ajuns am intrat in cladire mergand la receptie. Am dat peste Fuyupe care parea foarte ingrijorata.
-Fuyupe,ce s-a intamplat?o intreb
-Vin-o dupa mine.zise mergand pe holul principal cu cativa pacienti si asistente.
O lua la stanga intrand in lift. Apasa la etajul 2.
-Poti sa-mi spui ceva Fuyupe?
-Mamoru-kun,e ceva destul de grav.zise. Ah..am ajuns.
Iese din lift eu urmand.o pana la usa unui salon. Pe placuta scria numele surorii mele. "Gouenji Amira".
-Fuyupe..?
-Sora ta a fost gasita de un trecator stand in mijlocul drumului inconstienta. Avea rani la maini,fata,si cateva leziuni la cap.imi zise aceasta pe un ton grav.
-Mai exact ce s-a intamplat?o intreb fiind disperat.
-Cel care a gasit-o presupune ca ar fi fost lovita de o masina.zise. Doctorul face cercetari,rezultatele vor veni maine dimineata.
-Pot s-o vad?o intreb. Macar putin.
-Mamoru-kun...
-Te rog,Fuyupe...zic
-Bine,5 minute.zise. Nu mai mult. E sub sedative,doarme.
-Multumesc mult.zic si intru in salon.
Totul era intunecos. Fiecare coltisor. Mirosea puternic a medicamente. Mi.am tras un scaun langa patul surorii mele privind-o. Avea fata bandajata,alte cateva bandaje pe maini si unul in jurul capului. Era fara vlaga. Era alba ca varul cu o expresie neutra. Am luat-o usor de mana firava alba strangand-o usor intr-a mea.
-Surioara,cum ai ajuns asa?o intreb plangand usor. Voi afla si-l voi face sa plateasca pe cel care te-a adus in starea asta. Iti promit.
Am mai stat putin privind-o apoi am iesit din salon trist. M-am asezat pe un scaun  din fata salonului luand telefonul si apelandu-l pe Kidou. Haide te rog raspunde. Intr-un final a raspuns morocanos si somnoros.
-Alo? Endou,tu sti cat e ceasul?il aud
-Sora mea e in spital.zic suspinand.
-Poftim?imi tipa in ureche
-Cum ai auzit.zic. Vreau ca tu sa conduci antrenamentul maine. Eu nu pot...
-Endou...
-Imi pare rau de deranj.zic. Noapte buna.
Ii inchid telefonul ma ridic punandu-ma langa usa salonului ei. Ma sprijin de ea, incet-incet adormind.

N/A:Heyyy dragiloor. Asta.i un nou capitol din aceasta minunata carte. Sper ca va placut la fel de mult ca si capitolul precedent. Reusim sa strangem 10 voturi la "Prolog"? Reusim. Va pwp si ne revedem curand. Astept parerile in comentarii.