Accidentul

~Capitolul 3~

                         ~Amira~

Era intuneric aici. Ma aflam in negura minti mele. In fata vedeam doar acele doua faruri care au m-au orbit. Era un cosmar din care nu ma mai trezeam. Am auzit o voce in ecou.
-Surioara cum ai ajuns asa?
Era vocea fratelui meu. Sigur era disperat. Vocea a mai rasunat putin apoi a disparut,la fel ca sperantele mele de a ma trezi. Am mai stat in intuneric pana ce o voce m-a strigat.
-Amira,preferi sa stai aici si sa-ti auzi fratele disperat sau sa te trezesti?
Cuvintele nu-mi ieseau din gura. Parca mi se opreau in gat. Nici nu puteam sa respir bine. Dar un lucru era sigur. A doua variata o vedeam cea mai avantajoasa. Vocea a tacut pentru un timp apoi am auzit un pocnit de degete. N-am stiut ce se intampla. Negura a disparut incet-incet eu deschizandu-mi ochi incet. Lumina era slaba. Ma durea totul. Cel mai rau zona abdomenului si capul. Abia am putut citi ora. Era 7 dimineata. Am analizat camera in care ma aflam. Eram in spital. Aveam 3 ace in mana dreapta plus multe bandaje. Abia ma puteam misca. Nu stiam de ce ma aflam de aici. Am stat tacuta pana la 8. Nu stiam nimic. Usa salonului s-a deschis pe ea intrand o fata cunoscuta mie. Era Fuyupe. Cat ma bucur s-o vad. A venit langa mine zambindu-mi cald.
-Ma bucur ca te-ai trezit.imi zise
-Ce caut aici?intreb abia putand sa vorbesc.
-Ai suferit un accident.zise. Mamoru-kun e foarte ingrijorat.
Incerc sa ma ridic insa o durere ma face sa icnesc si sa stau locului.
-Auuu.zic
Fuyupe scoate din dulap o cutiuta si imi zise.
-Iti voi da un calmant. O sa te linisteasca pana va trece durerea.
Il pune intr-un pahar cu apa acesta dizolvandu-se. Mi-l pune usor la gura eu sorbind din el. Ma stramb cand dau de gustul amar si neplacut al calmantului.
-Stiu ca are un gust neplacut insa nu cred ca ai rezista cu durerea aia.imi zise
Il beau incet pe tot la sfarsit strambandu-ma. Intra-devar durerea a scazut treptat.
-Multumesc Fuyupe.ii zic incet aceasta zambindu-mi.
-O sa-l las pe fratele tau sa intre bine?ma intreba
-Sigur.ii zic lasandu-ma moale pe perna
Aceasta iesi iar in nici doua minute pe usa intra Endou vizibil ingrijorat.
-Amira!spuse imbratisandu-ma
-Au,au,auu...
-Scuze,surioara.zise tragandu-si scaunul langa patul meu.
Ma ia de mana strangand-o usor si privindu-ma.
-Am crezut ca innebunesc cand m-a sunat Fuyupe si mi-a zis ca esti in spital. zise tremurand usor.
-Gata.zic cald.
-O sa fiu langa tine surioara.imi zise mangaindu-mi mana. Voi avea grija de tine.
-Mersi.zic slab
-O sa stau cu tine azi. S-ar putea sa vina si Natsumi.imi zise
-Dar cum am ajuns aici?il intreb. De ce ma doare abdomenul?
-Analizele vin la 9.imi zise. O sa aflam atunci.
In acel moment ii suna telefonul. Se ridica si raspunse.
-Da...Da Kidou..Nu...Nu vin...Ce?....Cate spitale sunt in oras?....Nu veniti....Nu...Nu vreau sa ma vedeti asa....Nu...Bine mai vorbim....Pa...Am zis pa.
-Ce e Endou?il intreb
-Ah...Kidou si planurile lui stupide.zise
-Tot nu s-a potolit?il intreb razand scurt
-Nu...zici ca e posedat.zise
-Dar ce s-a intamplat?il intreb. Fuyupe mi-a zis ca am avut un accident.
-Da.zise putin trist dar si nervos. Un accident de masina te-a adus aici. Nu stim nici noi mai multe.
-Eu nu stiu cum am ajuns acolo.zic.
-Adica?ma intreba privindu-ma
-Nu-mi amintesc nimic inainte de doua faruri puternice.zic trista plecandu-mi capul.
Acesta imi ridica privirea privindu-ma fix si cald.
-Nu te invinovati.imi zise. Vom trece cu bine peste asta.
-Imi promiti?il intreb cu ochisorii mari
-Iti promit surioara.zise Endou. Ai cuvantul fratiorului tau.
-Mersi Endou.ii zic zambind slab
Mai sta putin apoi se ridica.
-Am sa ies sa te las sa te odihnesti. Ne vedem mai tarziu.imi zise.
Ma saruta pe frunte,ma inveli apoi iesi din salon privindu-ma cu coada ochiului. Am putut sa jur ca le-am auzit vocile lui Kidou si Fudou. Ma las pe perna privind in gol.

N/A:Bunaaa lumeee. Asta.i alt capitol. Sper ca va placut. Parerile le puteti pune in sectiunea de comentarii. Cum e pana acum? Ce credeti ca se va intampla in continuare? Lasati si un vot pentru sustinere si pentru a vedea ca nu citesc peretii. Multumesc.