Capitolul 5 / E de la Esec

197 15 4
                                    

Mark a făcut primul pas pentru a fi în rând cu Elena, apoi l-au urmat toţi şi s-au apropiat de uşa cabanei. Daniel a deschis uşa încet uitându-se la feţele speriate ale fetelor. Odată intraţi acolo îi cuprinseră un frig glaciar, iar aerul închis le inundară nările, unii începuseră să tuşească în timp ce alţii strănutau de zor. Elena aprinse lanterna şi descoperi un hol larg cu câteva fotolii ponosite, rupte şi pline de praf în stânga şi în dreapta, 2  oglinzi sparte şi pline de pânze de păianjeni, arăta ca una din casele bântuite din filmele de groază, dar .... nu era bântuită. Singurul sunet care se auzea erau paşii lor sau vântul fluierând pe lângă geamuri. 

- Şi pentru ce suntem aici? spuse Miranda punându-şi mâinile în şolduri şi uitându-se când la Mark când la Elena.

- Căutăm intrarea din cabană în pădure. îi răspunse Daniel apropiindu-se pe la spatele ei.

Mark şi Elena îşi dădură ochii peste cap şi continuară să meargă înaintea lor. Kath şi Ariana se opreau din când în când să verifice ora pentru a nu întârzia la cină, altfel părinţii lor ar fi început să pună întrebări mai ales că nu erau de acord cu grupul lor de prieteni. Elena era la fel de stresată de timp, unchiul şi mătuşa ei trebuiau să ajungă acasă din clipă în clipă şi având în vedere că ea era pedepsită nu prea avea nicio scuză să fie găsită pe străzi cu atât mai puţin într-o cabană părăsită. După ce că erau în criză de timp nu găseau absolut nimic ce i-ar fi putut ajuta, căutarea începea să răsune a eşec.

- Poate că totuşi intrarea secretă e doar un mit. le zise Mark cu un oarecare regret.

- Este singura cale să ajungem în pădurea aia, ştiu că acolo se ascunde ceva şi nu sunt în niciun caz animale sălbatice. se răsti Elena încă căutând pe sub nişte tablouri ce ilustrau nişte fructe.

- Eu zic că Mark are dreptate, ar fi mai bine să ne întoarcem acasă. Vom avea timp şi în alte zile să mai venim. 

După ce spuse aceste cuvinte, Daniel se întoarse pe călcâie şi o apucă pe Miranda de mână făcându-le semn şi celorlalţi spre ieşire. Cu un nod în gât se întoarse şi Elena după ce văzu cât e ora, ar fi fost un miracol să nu fi ajuns deja mătuşa ei acasă, poate că deja urla de nervi. Au ieşit rapid din cabană şi s-au urcat în maşina lui Daniel. Prima oprire a fost casa familiei Sparks unde a coborât şi Mark, apoi urma casa Elenei, cu cât se apropia mai mult observă că lumina era aprinsă, inima i se făcu cât o furnică şi începu să o doară capul, coborî din maşina lui Daniel continuând să se uite la geamul luminat. Ce o fi o fi.

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Atât şi pentru capitolul acesta, următorul capitol va apărea mai repede, îmi pare rău pentru aşteptare.

Umbre MortaleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum