Umbre Mortale

Capitolul 3 / E de la Evadare

Elena se uita la ei pe atât de speriată cât  şi curioasă aşteptând ca unul dintre ei să i-o prezinte pe o fată blonduţă cu ochi albaştrii şi nu foarte înaltă , îi arunca câteva priviri lui Mark dar nu era sigură dacă înţelege ce vrea să îi spună . După câteva momente , Ariana plictisindu-se de privirile ei insistente o prezentă pe Miranda :

- Elena , ea e Miranda , stă cu chirie la părinţii lui Daniel , e de treabă . apoi îi aruncă un zâmbet şi o împinse pe Miranda în faţă pentru a da mâna cu Elena

- Îmi pare bine , Miranda . spune Elena grăbită . Azi la ora 20 să fiţi aici , prinţesa are recital aşa că scumpii mei unchi pleacă să sărbătorească la un restaurant de fiţe din centru chiar dacă  nu au bani nici să meargă la toaletă acolo , aduceţi lanterne şi ....

Elena fu întreruptă de scârţâitul scărilor dându-şi seama că unchiul său vine să o verifice iar , era mai ceva ca un dementor , arunca câte o privire veninoasă ce îţi dădea furnicături pe şira spinării apoi pleca emanând ură şi o dâră de răcoare , sau poate că doar adia vântul prin crăpăturile pereţilor . Elena urcă repede pe geam în camera ei ajutată de Mark şi Daniel , le făcu cu ochiul , închise geamul apoi se aruncă în pat părând foarte interesată de una din revistele de tricotat ale mătuşii Josslyn . Unchiul George deschise uşa camerei , iar privirea plină de venin a durat mai puţin ca de obicei  fiind întrerupt de ţipetele Patriciei când "maimuţoiul" ieşi din casă .

- Totul a fost un eşec , totul din vina aiuritei ăleia de Elena ! se auzea urlând din bucătărie.

- Ce am mai făcut de data asta? îl întrebă Elena pe unchiul George care îşi întoarse privirea disperat spre ea.

- De data asta nu am nicio idee , dar vei fi pedepsită domnişoară ! Nici mâine nu ieşi din casă!

Elena se abţinu să nu arunce cu tot ce găsea spre unchiul ei aşa că aprobă cu o mişcare a capului , apoi cum unchiul George închise uşa după el Elena îşi afundă faţa în pernă plângând înfundat cât să nu o audă nimeni . De data asta ce mai făcuse ? Nu mai conta , în seara aia nu avea de gând să evadeze pentru câteva ore , ci pentru totdeauna . Îşi luă jurnalul ponosit şi începu să scrie în el totul din perspectiva ei , scăpându-i din când în când câte o lacrimă fierbinte pe foile îngălbenite de timp . Stând în cameră făcând schiţe timpul trecea mai repede , aşa că veni timpul evadării , după ce auzi zgomotul cheilor în broasca ruginită , sări din pat aşteptând să apară grupul ei de prieteni . De data asta legă cearceaful de pat nemai riscând să facă urme pe geamurile mătuşii . Ochii Elenei încă erau roşii şi se vedeau dârele de rimel pe care nu apucase să le şteargă.

- Evadare prin lacrimi!? Atunci, numai cei care suferă merită să fie liberi. spuse Miranda spre mirarea tuturor.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Asta a fost şi pentru capitolul acesta . Next la 55 cititori .