Mi-ai promis

*

Te urăsc, te urăsc din toată inima şi cu tot sufletul. M-ai distrus. Urăsc faptul că am ajuns să te iubesc. Urăsc nopţile pierdute cu tine, clipele în care îmi spuneai cât de mult mă iubeşti, iar eu ca prostul te credeam. Urăsc ziua în care am acceptat să îţi fiu iubit, aceea a fost ziua în care mi-am pus singur ştreangul de gât, ziua în care m-am sinucis de dragul tău şi de idiot ce am fost. Dacă aş putea să mă întorc pentru o clipă în trecut, mi-aş da o palmă.

Oare mai ţi minte prima noastră întâlnire? Ai venit la salon să îţi faci un tatuaj. Mă bucur că am fost eu cel care ţi l-am făcut, aşa sigur îţi vei aminti de mine pentru toată viaţa.

Acea zi tâmpită în care ai refuzat să îţi fac eu tatuajul fiindcă "E un poponar", aşa m-ai numit tu, eu eram un copil normal.

Aveam 17 ani când ne-am întâlnit, arătăm mai ciudat fiindcă aşa era construcţia mea, un slăbănog care semăna la faţă cu o fată nu cu un băiat. În cele din urmă şeful meu te-a convins să îţi fac eu tatuajul. Adoram să desenez, să pictez, să pun poze pe piele, dar tu m-ai distrus. Să merg la salon era un chin, o tortură. Te vedeam pe tine pe acel scaun cum îmi zâmbeşti. Te urăsc.