Mi-ai promis

****

- Yuu cel visător, ţi-ai făcut bagajul?

- Da. Acum vin.

- Nu ai uitat nimic?

- Nu, nu cred.

- Off, de paşaport nu ai nevoie? De viză?

- Mulţumesc Margaret, ce m-aş face fără tine?

- Ţi-ai pierde capul. Eşti sigur că nu vrei să vin cu tine?

- Nuu. Cred că pot să mă descurc.

- Atunci, toate bune, ne vedem când ne-om vedea.

- Paaa! Ţinem legătura.

Oare să fiu atât de bou? Mi-am pierdut doi ani din viaţă cu el şi alţi doi încercând să-l uit dar nu pot. Clipele petrecute cu el, mii de emoţii şi de fiori când am făcut-o pentru prima oară încă mă mai bântuie. Serile petrecute pe plajă şi privind cerul înstelat sau răsăritul, toate au lăsat amprente asupra sufletului meu. Am crezut că va fi o iubire ca toate celelalte, dar a fost mult mai intens, am trăit totul la un alt nival faţă de cum o făceam cu fetele.

Stau ca cel mai trist om în camera de hotel, care îmi va fi casa pentru următoarea perioadă. Nici nu am ajuns bine că scrumiera este plină, iar sticla de băutură aproape goală, la fel ca sufletul meu. Am ajuns o fiinţă demnă de toată mila din tot universul.