Am intalnit pe cineva. Am intalnit o persoana care ma intelege. Un el care ma completeaza dar care ma face sa ma simt goala. Inima imi bate tare, o simt grea. Genunchii nu ma sustin, capul o ia razna si, zambesc fara rost, doar cand il vad. El este sursa fericirii mele, dar si al lacrimilor mele.
El nu stie toate astea. Sentimentele pe care i le port...care ma fac sa sufar, care imi distrug inima sunt necunoscute de el. Imi e frica...Imi e frica pentru ca, daca spun ceva gresit, totul ar disparea. Daca el nu ma accepta..prietenia noastra dispare. Toate amintirile vor fi sterse iar noi vom deveni ca niste straini, niste persoane necunoscute care isi traiesc viata mai departe.
Si asa, lucrul asta va ramane necunoscut. Gandurile mele vor ramane ascunde si neimpartasite. Lacrimile mele ascunse sub de un zambet indurerat. Doar asa, pot fi aporape de el.
CITEȘTI
Texte.
Random"Inca nu imi vine sa cred. Nu imi vine sa cred cum oamenii devin mai rau ca animalele.."
